Nutriție sănătoasă vs. ortorexie

Există asemănări între nutriția sănătoasă și ortorexie, dar și mari deosebiri, mai ales la rezultate. Linia este foarte fină și poate fi trecută fără să ne dăm seama. Din afară pot să pară asemănătoare dar motivația, comportamentele și rezultatele sunt diferite fundamental. Hai să aflăm mai multe: ce înseamnă fiecare, ce semne putem observa, cum putem rămâne sau reveni la sănătate dacă am alunecat prea tare pe panta ortorexiei.

• Studiile arată că 1–7% din populație prezintă simptome de ortorexie (variază în funcție de țară și de metodologie).
• În rândul sportivilor și al studenților la medicină, prevalența poate fi chiar până la 20–25%.
• În România nu există încă date oficiale dar specialiștii estimează că fenomenul este în creștere, mai ales la tineri expuși la social media.
• Pe rețele sociale, hashtag-ul #cleaneating are peste 70 milioane de postări și o parte dintre acestea promovează comportamente nesănătoase sau extreme.

Ce este ortorexia?

Ortorexia nervoasă (orthorexia nervosa) este o obsesie patologică pentru consumul de alimente percepute drept „pure”, „curate” sau „sănătoase”. Devine o problemă atunci când produce anxietate, vinovăție, izolare socială și chiar deficiențe nutriționale.

Termenul „orthorexia nervosa” a fost introdus în 1997 de medicul american Steven Bratman. Deși nu este încă diagnostic oficial în DSM-5, este tot mai recunoscută ca tulburare de comportament alimentar.

Se poate manifesta “general”, cu privire la o alimentație diversă ori specific, pentru anumite tipuri de diete și alimentație (ex. vegane, keto, “gluten-free/dairy free” la persoane sănătoase). De asemenea, se poate asocia cu alte tulburări: obsesiv-compulsivă, anorexie, bulimie.

Alimentația sănătoasă

Un mod de a mânca echilibrat, variat și adaptat nevoilor fiecăruia, care susține sănătatea fizică și mentală. Include proteine suficiente, legume, fructe, cereale integrale, grăsimi sănătoase și hidratare. Este flexibilă, permite adaptarea la ocazii sociale și nu exclude categoric alimente sau grupuri alimentare.

Analiză comparativă

Aspecte	Alimentația sănătoasă	Ortorexia
Motivația	sănătate, prevenție, performanță, plăcere	frică, alimente “impure”, obsesie pentru control
Flexibilitatea	adaptabilă	rigidă, strictă
Starea psihică	pozitivă, relaxată	anxietate, vină, rușine
Contextul social	viață socială și tradiție	retragere, izolare
Nutriție	echilibrată, fără deficiențe	dezechilibrată, deficitară
Identitate personală	parte a stilului de viață	definitorie pentru identitate

 

Semne că cineva trece de la sănătos la patologic

• Rigiditate tot mai mare în reguli alimentare.
• Moralizarea mâncării: „bună” sau „rea”.
• Anxietate sau vinovăție după abateri.
• Refuzul meselor în oraș sau în familie.
• Prea mult timp dedicat planificării și gătitului.
• Definirea propriei valori prin „ce mănânc”.

Riscuri pe termen lung ale ortorexiei

Nutriționale: deficiențe de proteine, fier, calciu, zinc, vitamina B12, omega-3; dereglări hormonale, imunitate scăzută, risc de osteoporoză.

Psihologice: anxietate, perfecționism rigid, depresie, tulburări de imagine corporală, scăderea calității vieții.

Sociologice: izolare, conflicte în familie, renunțarea la tradiții culinare, închiderea într-un cerc restrâns de persoane cu aceleași obsesii.

Soluții

Dacă ne autoevaluăm sau primim semnale de la apropiați că exagerăm cu “dieta sănătoasă” sau dacă observăm asta la altcineva sunt câteva măsuri care trebuie luate cât mai devreme, înainte ca situația să se agraveze și să apară probleme de sănătate (unele ireversibile).

Observarea comportamentului și identificarea rigidității alimentare, a evitării meselor comune (în familie, sărbători, petreceri, ieșiri în oraș) sau a refuzului persistent unor alimente etichetate drept „nesănătoase”, chiar și când nu există alternative.

Crearea unui climat relaxat la mese (recomandat să fie luate în comun), fără presiune, fără reguli stricte și fără a împărți alimentele în „bune” sau „rele”.

Model pozitiv: părinții și adulții apropiați pot arăta prin exemplu că se poate mânca variat și cu plăcere.

Încurajarea discuțiilor deschise despre mâncare, emoții și influențele (adesea toxice) din mediul online.

Menținerea activităților sociale, mesele împreună cu familia și prietenii sunt o ancoră pentru normalitate.

Limitarea expunerii la diete radicale sau la mesaje care promovează frica de alimente (curățarea feed-urilor social media).

Introducerea treptată și testarea a alimentelor „interzise”, eventual în variante “reinterpretate”, pentru a normaliza diversitatea și a reduce anxietatea.

Căutarea de sprijin specializat: un nutriționist și un psiholog pot ajuta la refacerea relației normale cu mâncarea.

Concluzie

Cheia rămâne echilibrul, nu perfecțiunea, chiar dacă pare o banalitate. O alimentație sănătoasă înseamnă libertate, bucurie și energie pentru activitățile zilnice, nu frică și restricție. Atunci când reușim să păstrăm măsura și să ne bucurăm de diversitate, hrănim nu doar corpul, ci și mintea și sufletul.