Daca vrei… nu inseamna neaparat ca si poti!
Primavara lumea se apuca de slabit, de fiare, de sala, de diete, de proteine… cu totii vrem sa aratam bine pentru 1 Mai sau pentru perioada cand hainele nu mai pot ascunde burti, sunci, celulite, cocoase.
Totusi, un program de alimentatie si antrenament isi arata rezultatele in timp, in luni sau ani de zile de perseverenta, nu in 2-3 luni in care vrei sa slabesti sau sa pui 10 kilograme.
A venit la magazin un baiat cu cateva cutii de naposim intr-o punga. Nici nu stia bine ce sunt. Nu sunt sigur ca am reusit sa-l convingem sa le arunce. Ca el sunt probabil mii care cauta “scurtatura”.
La Gym ne confruntam cu o situatie mai deosebita: fetele care au auzit de “taebo” sau step-aerobic si isi imagineaza ca isi pot face abonament la sala si deja pot participa la orele de avansati.
Chiar si la orele de Pilates, am avut fete care spuneau “vai, dar Pilates e prea usor pentru mine”, ca apoi sa le vedem aproape lesinate prin vestiar.
Nu fetelor! Oricat v-ati dori sa faceti cot la cot cu cele care vin de 3 ani la sala, fara pauze; nu se poate. Va puneti in pericol sanatatea fizica si psihica. Nu puteti veni la sala deshidratate (am intalnit cazuri care nu beau deloc apa), nedormite, nemancate, obosite, bolnave… pentru a slabi corpul trebuie sa fie hidratat, hranit, odihnit, sanatos.
Acelasi lucru se intampla si cu dieta. Daca o dieta de infometare sau dupa ureche ti-a mers odata sau i-a mers unei prietene, asta nu inseamna ca va merge la nesfarsit. Vei plati la un moment dat pretul. Pretul inseamna sa nu mananci aproape nimic, sa faci ore de sport in fiecare zi si… sa nu mai slabesti un gram. Da, poate este nevoie sa te ingrasi cateva kilograme invatand sa mananci corect, pentru a putea slabi apoi cateva zeci.
Corpul are limite. Primavara este si asa slabit de alimentatia precara si modul de viata din timpul iernii. Nu fortati. Aveti rabdare si ganditi un program pe termen lung. Rezultatele rapide dispar in acelasi ritm in care au aparut. Iar data viitoare va fi si mai greu…
De multe ori, dupa euforia de moment cu “de luni ma apuc de sala si de regim”, apare frustrarea, resemnarea si chiar negarea. Poti face lucrurile bine. Trebuie doar sa urmezi exemplele pozitive din jurul tau. Adica oamenii care au grija de dieta si de exercitiul fizic tot timpul anului.
De departe unul dintre articolele mele preferate.Bestial.
Ce dispozitie “primavarateca” ai.
“Daca o dieta de infometare sau dupa ureche ti-a mers odata sau i-a mers unei prietene, asta nu inseamna ca va merge la nesfarsit.” – povestea mea.
In 4 faze:
1. Din cauza unei hernii pe care nu am operat-o am intrerupt sportul (sala+alergare) dar am mancat si mai mult ca inainte. La final, am ajuns la 98 de kg, la 173inaltime, ~26 de ani (cu mult peste 20kg peste greutatea mea ideala).
2. In sfarsit… am inceput un regim nu chiar dupa ureche, ci chiar dupa indrumanea doctorului si analize amanuntite. Am slabit pana la 75 de kg foarte repede, dar am si pierdut masa musculara pe masura.
3. In timp, am inceput din nou sa ma ingras, tot timpul cu gandul ca as fi un expert in regimuri si oricand as putea sa slabesc usor inapoi. Am tot pus inapoi…78…83…86…90+ si tot asa. DAR
4. Regimul ce il tinusem prima data nu mai dadea roade. De cate ori incercam, esuam. Ba mai mult, ajungeam sa mananc prea multe proteine care imi “picau” prost din toate punctele de vedere si, in final, renuntam.
Multumita posturilor de pe blog si Getfit, invat si incerc sa inteleg cat mai mult despre alimentatie si sport… si simt ca sunt pe drumul cel bun.
Scurt si la obiect,ai pus punctul pe “i”.Tot ce este impotriva naturii,se razbuna!
E un efort mare pentru noi sa convingem fetele ca o crestere in masa musculara e cel mai bun lucru care li se poate intampla, chiar inaintea arderii grasimilor sau slabirii pe cantar.
Masa musculara se castiga atat de greu si se pierde atat de repede incat problemele de tip “mi-au crescut muschii prea mari” sunt de-a dreptul hilare din punctul nostru de vedere.
Majoritatea regimurilor, cum bine s-a spus duc la pierderi de masa musculara.
Din pacate celebrii “medici” folosesc metode invechite si depasite, metode care asigura in unele cazuri succesul pe termen scurt dar probleme mult mai mari pe termen lung.
Fetele speriate de masa musculara ar trebuie sa uite cantarul,sa incerce proba costumului de baie:daca nu atarna nimic pe nicaieri,e de bine!
Fetele speriate de masa musculara ar tb sa gandeasca inainte de a deschide gura…pt ca ai nevoie de enorm de multa munca pt a ajunge “ca Madonna”.
Am avut sambata o discutie cu o tipa (mai slaba decat mine…Cristi stie cum arat) care dorea cu disperare sa slabeasca dar “fara muschi…nu vreau sa ajung ca M…crezi ca asa o sa ajung de la tae-bo?” (emoticon disperat din partea mea).
M-am abtinut cu greu sa nu fiu rautacioasa, mai ales ca ma abordase intr-un mod agresiv…am sfatuit-o sa profite de avantajele abonamentului full si sa mearga direct la specialist, sa nu mai intrebe in stanga si in dreapta pt ca ce a fost valabil pt mine poate nu este pt ea.
In orice caz, citind postul asta am avut impresia ca ascult toate minunile din vestiar…..disperare ca pun masa musculara, ca nu slabesc n kg intr-o luna…ca nu au voie sa manance ciocolata zilnic…etc…etc…
Nu ca eu as fi o sfanta, dar mi-am dat seama ca s-a reglat corpul iar in momentul in care mananc prostii reactioneaza destul de nasol … cred ca pe post de pedeapsa.
Treaba cu ciocolata si junk-food-ul sta cam asa: doar cand mananci curat luni de zile la rand corpul apuca sa se elibereze intr-o oarecare masura de toxine si te simti cu adevarat bine. Normal ca atunci cand il agresezi din nou te simti rau. Doar ca trebuie sa realizezi ca atat de rau te-ai simtit in toti anii in care ti-ai batut joc de tine, doar ca nu mai realizai din cauza obisnuintei.
Chiar ma intreba cineva intr-i zi daca nu e rau sa te detoxifici si sa devii sensibil la toate chimicalele si porcariile din mancare…
Dupa parerea mea nu este rau, pt ca evit sa ma mai apuc de ele.
Imi place ideea cu masuratorile de la 1 aprilie…I just wait 🙂 poate scap de obsesia mea cu BF-ul prea mare.
acum vreo 5 luni nu mai mancasem de vreo luna si jumatate fast food-uri si intr-o zi fiind in oras cu mai multi prieten nu am reusit sa ma abtin si eram la faimosul KFC. apoi cand am ajuns acasa nu imi venea sa cred cat de rau poate sa imi fie, de la stari de voma, crampe la stomac etc. referitor la naposim nu am luat pana acum si nici nu voi consuma asa ceva, insa raman uimit cand mai vad in sala copii adica adolescenti in clasa a 9 a, a 10 a care consuma asa ceva. cu unu din ei chiar se contrazicea cu mine, spunea ca dau degeabadau bani pe proteine cand pot sa imi iau ceva mai bun cum ar fi naposim 😀
foarte corect bine argumentat totul, din pacate “piticul” obsesiei vorbeste mai tare decat orice voce rationala…