Apetitul, sedentarismul si sportul
Foamea. O senzatie cu care ne confruntam cu totii zi de zi.
Existam astazi ca specie pentru ca am avut capacitatea sa mancam orice, oricand si sa stocam energie mai bine decat alte animale. Bineinteles, nici inteligenta nu a fost in plus.
Deci am fost facuti sa mancam mult, repede, sa ne ingrasam repede, sa slabim greu, sa ne miscam permanent in cautarea hranei. Mancare era putina si trebuia sa ne batem pentru ea.
Omul primitiv, vanator-culegator avea la dispozitie carne(dap… daca nu am fi mancat carne creierul nostru acum se putea odihni intr-o coaja de nuca probabil), peste, seminte, nuci, radacini, ciuperci si din cand in cand fructe. Muult mai traziu au aparut lactatele.
“Cerialele” doctorului Stroescu se rezumau probabil la cele cateva boabe din spicele plantelor salbatice.
Asta pana acum vreo 7 mii de ani cand s-au dezvoltat agricultura si cresterea animalelor. Cand au inceput sa se ridice imperii bazate pe munca sclavilor hraniti cu noile alimente, produse in cantitati mai mari decat ne oferea in mod natural Pamantul.
Cum sta treaba azi?
Mancare e destula si pe toate drumurile. Totusi, balanta acum este spre alimentele intens energetice, in special carbohidrati: paine, cartofi, orez. Raportul de carbohidrati la proteine/fibre in bobul de grau, de exemplu este cu totul altul decat acum 5000 de ani.
Grasimile pe care le mancam nu mai sunt naturale ci deja oxidate sau transformate in compusi inexistenti in natura. Toxice.
De alergat alergam doar dupa utopii. Aceste utopii ne fac sa fim printre altele si stresati.
Ca raspuns la stress, la cei mai multi oameni se declanseaza un mecansim de protectie dezvoltat acum foarte mult timp: creste apetitul. Vrei sa mananci mai mult pentru ca nu ai cum sa faci diferenta intre abundenta de mancare de acum si lipsa de mancare din trecut.
Alimentele bogate in carbohidrati, dulciurile, cornurile, shaormele, prajiturile, bauturile cu zahar provoaca atat uzura pe termen lung a organismului si deficite de nutrienti esentiali cat si o stare avansata de FOAME.
Deci daca ai o munca sedentara uita de cereale, cartofi, orez, zahar si alte lucruri dulci.
Pur si simplu nu iti permiti sa le mananci. Nu ai cand sa arzi atatea calorii si corpul tau nu este capabil sa le proceseze.
Contraexemplul cu oamenii slabi si care mananca orice nu functioneaza… si ei isi distrug sanatatea, doar ca efectele sunt mai putin vizibile.
si totusi, in conditiile in care mancam cat trebuie, nu consumam alimentele “interzise” de mai sus, dar suntem stresati si pe deasupra mai tinem si o dieta hipocalorica (dar nu exagerat), cum ne putem lupta cu foamea?
Pai daca as raspunde la intrebarea asta public… as da de mancare la toti impostorii, nu?
in sfirsit ceva pe gustul meu!!!
Ce sint banii? Nimic.
Avem nevoie sa facem universitati ca sa supravietuim? Nu. Facem totul ca sa ne punem cururile grase pe scaune. Dati-mi o bucata de carne,o sabie,o femeie carnoasa si voi cuceri lumea,exact ca romanii acum 3000 de ani.
Sau lasati-ma sa traiesc ca un spartan in sparta inimii mele punind mai presus de orice legea supravietuirii naturale.
Am chinuit destul pamintul asta. Cineva mai respecta azi legea de 7 ani a pamintului?
Alooooo!
Foarte interesant blogul tau, zi de zi intru si citesc articolele.
Bogdane, romanii erau ceva mai depravati… mai bine ramanem la Alexandru Macedon 🙂
F tare mesajul tau Gi bo. Mi-am regasit gandirea.
Lasa-ma sa fiu si deprava,dar lasa-ma sa ma lupt pt femeia mea,oaia mea,prunul meu,peticul meu de pamint cultivat cu morcovi!
Lasa-ma sa fiu Wiliam Walace!
Lasa-ma sa fug de 2 ori pe zi cu sayaret-urile pe drumuri nebatute de nimeni inca in plina natura salbatica plina de vulpi de desert,caini salbatici,vipere si vulturi…
Imi mai aduc aminte de zilele copilariei cind in bucuresti mai erau randunele,omizi,fluturi si dupa fiecare ploaie ieseau melci…
Acum sint bani si materialism!
Refuz sa-mi pun curul pe scaun ,indiferent daca este la birou sau in masina. Masina o pastrez pt nevoile muncii si atit.
Si dupa atitia nervi ma pregatesc sa ies cu bicla mea in peisajul lunar de la 2 pasi de casa.
De ce nu m-am nascut pe timpul lui Musashi?
Stai ca acum vine apocalipsa atomica si o sa ti se indeplineasca visul… intr-adevar, nu prea mai sunt randunici, melci si omizi in Bucuresti.
Orasul ne otraveste pe toti. Civilizatia moderna ne otraveste si otraveste Pamantul. Pentru ce? La un moment dat se stinge lumina. Gata! Nu mai existi.
Excelente, atat articolul lui Cristi, cat si spiritul in care sunt scrise comentariile lui G.I.Bo.
Chiar nu am putut trece cu vederea o alaturare de cuvinte ca “Femeie.. pamant ..Walace.. vipere si vulturi…omizi… fluturi… melci… bani…cur… peisaj lunar… Musashi!”, alaturare care, coroborata cu ce am citit pe forum despre G.I.Bo, sa nu ma faca sa nu ma opresc macar un moment pentru a spune un singur cuvant: Respect!
din pacate, ne-am inmultit prea tare ca sa ne mai permitem fiecare un petic de pamant… asa ca suntem repartizati in cutiute identice, pe care le numim case si apoi mergem catre alte cutiute numite birouri… ne autodistrugem, dar mai avem cum sa ne oprim acum? de unde resurse?
Astept cu rabdare clipa apocalipsei indiferent daca este nucleara sau razbunarea naturii.
Sper ca odata si odata sa alerg cot la cot cu lupii si sa vinez cerbi de 3 m inaltime.
Sper ca atunci,
ONLY THE STRONG WILL SURVIVE .
Pt un nou inceput…
Si ce ne facem cu Mesia?