Multe recomandari medicale se incheie cu “si sa slabesti”. Practic pentru orice afectiune, de la durerile de genunchi la colesterolul crescut si de la ovarul polichistic la sforait se poate da si aceasta recomandare (celor supraponderali, care tind sa devina regula, nu exceptia).
“Slabirea” este vazuta ca o rezolvare pentru multe probleme, din cauza confuziei clasice dintre corelatie si cauzalitate. S-a observat ca supraponderalitatea si obezitatea sunt asociate cu diverse boli: diabet de tip II, boli cardiovasculare, depresie, cancer. Totusi, inca nu este clar care dintre ele sunt cauzele si care efectele. Se ajunge chiar la concluzii ciudate, cu o cauzalitate inversa decat cea evidenta. De exemplu, “diabetul apare atunci cand nu te mai poti ingrasa”.

Ingrasarea este, de cele mai multe ori, un rezultat al modului de viata modern: alimente nepotrivite, sedentarism, stress psihologic, poluare (inclusiv cu antibioticele care afecteaza flora intestinala benefica). Acelasi mod de viata induce si celelalte boli. Deci obezitatea este mai degraba corelata cu ele decat cauza. Adica le vedem aparand in acelasi timp la multi oameni, dar pot aparea si independent: cancer, boli cardiovasculare, chiar diabet fara o crestere in greutate semnificativa. Unii propun chiar existenta unui cerc vicios unde fiecare efect devine cauza la randul sau pentru cauza care l-a provocat.

Slabirea este un proces stresant pentru organism. Presupune consumul unor resurse. Corpul nu va arde doar grasime si va genera si un catabolism al masei musculare si tesuturilor conjunctive (cu rezultat in aparitia vergeturilor), pentru ca o parte din hormonii care ajuta la eliberarea si arderea grasimii actioneaza si in alte zone ale corpului. Cortizolul face legatura cu stress-ul psihologic si somatizarea acestui stress.

Grasimea stocheaza si toxine sau substante cu impact hormonal (chiar hormoni) si metabolic/imunitar (ex. proteina C reactiva). Eliberarea lor este nociva pentru corp, exista o suferinta de moment, mai ales la slabirile rapide. Pielea are nevoie de timp, la fel celulele de grasime (care isi pot reduce si numarul, nu doar dimensiunile, daca ai rabdare). De aceea am descurajat concursurile de slabit. Este important sa ai un obiectiv realist, pentru ca o anumita cantitate de grasime in corp este esentiala pentru functionarea optima.

Oricat de bine ai manca (alimente dense micronutritiv, suplimente nutritive de calitate) un regim pentru slabire este un regim restrictiv, o stare de infometare (cu subnutritie si malnutritie) indusa si controlata constient, chiar si la persoanele care fac foarte mult sport si isi permit sa manance mai mult (sportul creste si el necesarul de nutrienti). Exista o confuzie si intre termenul de “dieta” (care se refera la totalitatea alimentelor pe care le consuma un om) si dieta restrictiva sau “dieta pentru slabire”. O dieta poate fi si de “ingrasare” sau tintita spre un alt obiectiv.

Faptul ca iti schimbi modul de viata (alimentatie, miscare, odihna) este benefic pentru tine, nu slabirea propriu-zisa. Ca urmare a schimbarilor benefice in modul de viata poate rezulta si o reducere a cantitatii de grasime stocate in corp (si schimbarea modului in care este stocata). Slabirea apare deci ca un efect secundar al unei vieti mai sanatoase. Ea nu este nici cauza nici scop in sine.

Slabirea ca scop in sine te poate indrepta spre probleme de sanatate mai mari, deficiente nutritionale greu de recuperat, tulburari de apetit viitoare, ingrasare suplimentara (efectul yo-yo). Poate sa functioneze dar cu riscuri pe masura. Vrem ca procesul in sine sa fie sanatos, nu doar atingerea unei stari finale, corelate statistic cu o sanatate imbunatatita. Mentinerea face parte din program. Degeaba ai slabit daca ai pus la loc si acum cauti o noua “dieta minune”.