Fruit Logistica este un mare targ de legume si fructe, tinut anual, la Berlin. Am mers acolo la invitatia Eisberg Romania (salatele “din punga direct in farfurie”) pentru a afla mai multe despre cum se produc, transporta si proceseaza alimentele proaspete.

Standul Eisberg

Am vizitat, in primul rand, standul Eisberg (compania-mama, elvetiana). Am discutat cu diverse persoane din domeniu, producatori de salate, reprezentanti ai altor companii locale (ex. Ungaria).
Mi s-a parut interesant ca in alte tari, prezenta marcii in sine (mixuri salate si legume sub marca Eisberg) este mult mai redusa decat in Romania. Adica acolo salatele sunt produse pentru diverse companii, in special marii retaileri (cum este si la noi cazul in Mega Image).

Personal prefer varianta mai transparenta, cand cumpar din supermarket un aliment pentru care pot identifica imediat producatorul. Adica prefer sa vad pe punga Eisberg in loc de “365”. Sau macar sa scrie “Produs pentru Mega Image de catre Eisberg Romania”. Valabil si pentru alte alimente pe care le gasesc in supermarket vandute sub “private label”.

Interesant ca prin alte parti exista si alte variante de salate si dressing-uri, in concordanta cu piata locala respectiva. In continuare consumul de salate din Romania este mult sub media tarilor din jur.

Marii producatori

Aici as prefera sa spun doar atat: informare. Pentru ca la noi s-a auzit doar de Monsanto, trebuie sa stim ca exista inca cel putin cateva companii de acest nivel (unele chiar mai mari) si unele cu scandaluri chiar mai mari decat modificarea genetica si ierbicidul total, glifosatul. Syngenta este una dintre ele.

Asa se produce cea mai mare parte din mancarea din lume. Da, aceste companii isi urmaresc interesele cu orice pret si au o putere uriasa (prin tarile “bananiere” isi pun angajatii in posturi de ministri). Dar inainte de a ne da cu parerea trebuie sa fim informati. Altfel nu apar solutii reale.

Tehnologii

De multe ori, atunci cand vedem fructe si legume care arata la fel ne gandim ca sunt “artificiale” sau “injectate”. Nu, ele sunt doar produse si apoi sortate cu tehnologii avansate, astfel incat productia sa fie eficienta.

Se testeaza diversi parametri, se utilizeaza temperaturi controlate foarte strict, atmosfera speciala (acelasi amestec de gaze din atmosfera, dar in alte proportii). De asta arata bine si tin foarte mult timp. Nu sta nimeni sa injecteze lamaile. Ce se poate intampla, este ca anumite fructe sa fie acoperite cu un strat mai mult sau mai putin protector sau sanatos (ceara, vopsea, chiar si arome artificiale).

Cum ramane cu “merele mici si viermanoase, de la batranicile din piata”?

Urbanizarea continua presupune si o eficienteizare a modului de producere, transport si chiar de consum a alimentelor. Nu putem pretinde ca milioane de oameni dintr-un oras mare sa aiba toti cate o parcela de pamant sau o sursa sigura, “de la tara”. Sau sa se mute intr-un sat parasit si sa inceapa o permacultura. Cine are, are, foarte bine, dar cine nu, trebuie sa invete sa aleaga inteligent. Astfel incat sa influenteze, pe cat posibil, modul de lucru al marilor firme din domeniu.

Pentru mine nu exista absolut nicio garantie ca un produs cumparat de la un producator anonim, mic, local sau o “batranica din piata” este mai sanatos decat unul produs intr-un sistem tehnologizat si controlat. Aceasta garantie m-ar costa scump: sa merg sa vad exact unde si cum sunt produse acele alimente.

Romania

In timp ce Bulgaria sau Republica Moldova aveau mici standuri, tara noastra nu era reprezentata in nici un fel. Deci deocamdata nu exista nici la nivel de tara, nici la nivel de asociatii de producatori si nici la nivel de producatori mari capacitatea de a fi prezenti in jocul global. Din pacate abia daca exista capacitatea de a fi prezenti pe piata locala.

Iata cateva modele:

Tari care sponsorizeaza prezenta producatorilor si sustin exportul. Erau si multe alte exemple, inclusiv tari africane sau est-europene.

Asociatii regionale, specializate pe un anumit produs (in acest caz, un fruct). Probabil ca in loc sa fure banii din bugetele locale, oamenii astia chiar fac ceva pentru comunitatea pe care o reprezinta.

Asociatii ale producatorilor, specializati pe un anumit soi (in acest caz, mere). Aceste mere olandeze au gust, sunt frumoase, sunt produse de mici fermieri care se asociaza pentru a putea concura cu marii producatori. Am intalnit si multe asociatii de producatori din Asia (ex. fructul dragon, din Vietnam).

Ce putem face noi?

Din pacate, am avea de ales daca publicul larg, in loc sa se complaca in comentarii si patetisme ar alege inteligent. Nu face nimeni ceva in locul tau. Deci daca astepti sa vina cineva sa iti aduca pe masa “rosii de tara”, acest lucru este putin probabil sa se intample. oricum, nu la un pret competitiv.

Chiar si consumul local ar fi suficient sa revigoreze productia insa cumparatorul alege si cu gandul la portofel. Nu ii poti pretinde la nesfarsit sa plateasca mai mult pe produse de mai slaba calitate, doar pentru ca sunt “romanesti”.

Multumesc Eibserg Romania (Lucian Trofin si Nicoleta Scarlat), pentru ca au facut posibila aceasta vizita si pentru tot sprijinul primit din partea lor astfel incat sa va pot informa cat mai corect despre ce se intampla cu mancarea noastra cea de toate zilele. Mai multe informatii despre Eisberg Romania gasiti pe www.iubescsalatele.ro