De ce să avem rezerve de mâncare?

Când rafturile supermarketurilor se golesc în câteva ore, ce pui pe masă?
Când cardul nu mai funcționează și orașul intră în beznă, cum îți hrănești familia?
Când nu mai poți ajunge la magazin, cum te descurci cu ce ai în casă?

Nu vorbim despre război sau pulsul electromagnetic, unde lucrurile ar fi, deja, foarte grave. O defecțiune a sistemului informatic de aprovizionare al marilor magazine ar “goli” rafturile în doar câteva zile. Inundații, cutremure, furtuni solare, pene de electricitate, viscol, pandemie, pot fi nenumărate situații neprevăzute. Chiar dacă cel mai probabil aceste rezerve de mâncare le vom folosi când nu avem chef să mergem până la supermarket sau nu ne-au mai rămas bani să comandăm ceva.

În primul rând: apă, 4-5 litri pentru fiecare membru al familiei, pentru cel puțin două săptămâni (inclusiv pentru gătit). Eventual și un sistem de pompare/purificare a apei dacă avem o sursă de apă în apropiere.

Mai sunt necesare truse de prim-ajutor, medicamente, baterii (sau panouri fotovoltaice, generator), combustibil, hărți, cărți, unelte etc. e clar că trebuie să ținem în casă și o cantitate rezonabilă de mâncare. Asta ne poate proteja chiar și de variații ale prețurilor, nu doar de lipsa în sine a produselor din magazine. Un alt avantaj este că atunci când vrem să mâncăm, avem de unde să alegem.

Deci, rezerve, ca pe vremuri. Unii dintre noi am văzut asta în timpul comunismului sau la țară, unde oamenii trăiesc din recolta pământului. Din păcate, beneficiile civilizației au redus această auto-suficiență și relativă siguranță în fața unor evenimente neprevăzute.

Cum facem rezerve?

În primul rând cumpărăm în cantități mari, la un preț mic. Profităm de sezonalitate, mergem direct la producător/importatorul direct, negociem discount de volum, eventual pentru familia extinsă sau un grup de prieteni. Altă metodă este să luăm câte o bucată în plus atunci când facem cumpărăturile obișnuite și să o punem deoparte. În timp se adună.

Dacă este posibil, ținem stocurile în două (sau mai multe) locuri.

Ce caracteristici are mâncarea pe care o stocăm?

Condiții normale de păstrare: în cazul întreruperii energiei electrice e clar că frigiderele/congelatoarele nu ne vor fi de mare folos. Așa că stocăm cât mai multe alimente care se păstrează la temperatura camerei: conserve de legume, fructe, carne, peste, cereale și alte alimente bine uscate. Sigur că aici orezul alb, făina, mălaiul sau zahărul reprezintă un compromis, dar unul justificat.

Termen lung de valabilitate: este evident motivul, ideal e să cumpărăm alimentele cât mai proaspete și apoi sa “rotim” stocul, adică să consumăm din cele mai vechi, înlocuind cu altele, cumpărate recent. O idee bună este să așezăm produsele noi cumpărate în spatele rafturilor, aplicând metoda “first in-first out”.

Alegem variante deja porționate: pe cât posibil apropiate de cantitățile pe care le folosim într-o zi. Mai ales în condiții de criză vrem să economisim la maximum. Trebuie să găsim echilibrul între mărimea porțiilor și cost.

Densă caloric și nutritiv: trebuie să ocupe un spațiu redus, să aibă o greutate mică și să ofere, pe cât posibil, toată gama de nutrienți de care avem nevoie.

Putem include aici și suplimente nutritive, cel puțin un “multi” de vitamine și minerale, vitamina D, vitamina C, un supliment pentru imunitate, probiotice, enzime digestive.

Medicamentele ar face subiectul altui articol. Fiecare știe aici ce nevoie are. Putem porni de la nevoile de medicamente din ultimii câțiva ani și să ne facem un stoc din ele.

Alimente “uscate”

Sunt compacte, au o durată de viată lungă dar sunt sensibile la umiditate. Pot fi stocate în pungi vidate, puse apoi în containere bine închise. Notăm pe toate conținutul și data când au fost fabricate. Nu recomand “supe la plic” sau alte variante pline de chimicale, conservanți, aditivi periculoși.

Lactate fermentate

În special brânzeturile maturate. Pot “ține” și mai mulți ani, fiind comestibile, dar poate fi afectat gustul. Saramura reprezintă în acest caz un avantaj, prin aportul de sare (doar dacă avem apă suficientă la dispoziție). Asigură un aport mare de proteine și grăsimi. Ca o curiozitate, iaurtul natural ținut în recipiente de sticlă are și el viată veșnică (se conservă natural, prin acidifiere, precum murăturile).

Cereale

 

Orezul alb se păstrează foarte bine, la fel si porumbul uscat. Au nevoie de procesare ulterioară (măcinare, fierbere). Făina de grâu sau mălaiul pot fi afectate de umezeală, deci trebuie să avem grijă la ambalare (vidare) și condițiile de păstrare. Pastele uscate și biscuiții pot fi o soluție dar ocupă un volum relativ mare. Ele pot susține dieta ca aport de carbohidrați. Un pas în plus este să le trecem printr-un proces de congelare pentru a elimina eventualii dăunători (ex. moliile).

Leguminoase uscate

Fasole, linte, năut. Asigură aportul proteic și de fibre. Sunt și ele sensibile la umiditate și la diverși dăunători. Este nevoie ulterior de multă apă și energie consumată pentru a putea fi mâncate (combustibil pentru fierbere, de exemplu).

Nuci/semințe

Au poate cea mai bună densitate nutrițională și calorică dar sunt sensibile la oxidare. Nucile se pot păstra în coajă dar chiar și asa se pot altera. Variantele prăjite și sărate se păstrează mai bine, dar pot afecta negativ starea de sănătate. Am putea include aici și ciocolata, una dintre cele mai compacte surse de nutrienți. De preferat cu un conținut mare de cacao. Sensibilă însă la căldură.

Uleiurile au densitatea energetica maximă (9kcalorii pe gram) dar zero nutriție suplimentară, deci “calorii goale”. Pot și ele să râncezească, de aceea e foarte important să fie bine închise și tinute la întuneric. Containerele de plastic și metal pot contamina uleiurile cu diversi compuși toxici. Au și dezavantajul că ulterior sunt mai greu de consumat ca atare (trebuie asociate altor alimente).

Zahar și dulciuri

Au densitate calorică relativ mare, se păstrează bine, dar pot afecta imunitatea și starea de sănătate, în general. Pot fi folosite ca aliment de urgență, în lipsă de altceva. Dar mierea se păstrează foarte bine în timp, având și beneficii nutriționale.

Conserve sterilizate

Conerve de carne și pește: au o durată de viață foarte lungă și reprezintă un element de bază într-un astfel de depozit de siguranță. Aduc aportul de proteine, foarte important pentru menținerea sănătății, în special pentru masa musculară. La pește sunt de preferat cele în ulei (mai multe calorii), dacă se poate, de măsline. Alegem pește cât mai bogat în omega 3, cum ar fi sardinele întregi, care au și minerale în cantități mari. Susținem astfel și imunitatea, sistemul nervos. La carne alegem carnea cât mai grasă (porc). Ne interesează caloriile.

Conservele de leguminoase: au o durată de viată foarte lungă și toate beneficiile. Fasolea, lintea, mazărea, năutul sunt sursă de proteine, carbohidrați și fibre, fiind gata de consum. Acesta este avantajul lor major. Pot fi mâncate în orice moment, fără pierderi de timp, apă sau combustibil.

De când colaborez cu d’aucy, țin în casă o rezervă mai mare decât înainte. Avantajul mărcii este că nu au BPA (bisphenol A) si nici BPS, deci râmăn cele mai sănătoase, chiar în conservă “de tablă”.

După cum se vede în imagine, au variante de dimensiuni diferite din tot ce ne interesează: porumb, mazăre, fasole, linte, năut, morcovi, spanac, fasole verde și galbenă, sfeclă roșie. Variantele “bio” le țin pentru consumul de zi cu zi. Pentru familii mai mari aș lua din gama “HORECA”, adică la dimensiuni pentru restaurante.

Legumele murate păstrează bine calitățile nutriționale însă au o densitate calorică mică, ocupă spațiu și nu aduc beneficii deosebite în aceasta situație. Au si efect probiotic (fermentii lactici au multe beneficii).

Carnea și peștele uscate/afumate pot și ele să fie o rezervă (inclusiv cârnați, șuncă, slănină) dar pot fi afectate de umiditate și căldură. La fel și fructele sau legumele uscate.

Condimentele (și sarea) sunt absolut necesare, atât pentru gust cât și pentru aportul de fitonutrienți și minerale. Alegem o sare brută, care să aibă un profil mai extins de minerale, nu sare rafinată. Adăugăm pe listă și drojdie de bere, bicarbonat de sodiu, oțet, suc de lămâie la sticlă (pasteurizat).

Atenție!

Pentru orice aliment stocat timp îndelungat poate să apară riscul de alterare sau contaminare. Înainte de a le consuma le verificăm vizual, olfactiv (le mirosim), gustativ. Câteodată pot fi “în termen” dar neindicate pentru consum, alteori pot fi “expirate” dar încă bune.

Concluzie

Acesta nu este un mesaj panicard ci oferă soluții și idei pentru a fi în siguranță. Pregătirea nu înseamnă frică, înseamnă înțelepciune. Astfel de evenimente sunt din ce în ce mai dese, nu știm când unul dintre ele ne va lovi și pe noi. Mai bine să fim pregătiți cu rezerve de mâncare și apă pentru astfel de situații.