De ce discutăm despre gluten?

https://youtu.be/JmZCukwkM08

Citim ceva interesant despre gluten, pe unele site-uri de “știri”, dar și la cei care traduc din ele. După ei, ar fi periculos să renunți la a mânca gluten. Dacă renunți la gluten e nasol. La carne poți renunța. La lactate. La toate produsele de origine animală. E ok. Ți se dau sfaturi despre cum să acoperi deficitele, despre ce suplimente să iei și tot așa. Doar la gluten să nu renunți, pentru că el e zeul lor. Și pentru că îl venerează atât, nu orice prost are dreptul să aleagă ce vrea să mănânce.

Sunt în stare băjeții de orice manipulare, doar să convingă marea masă de victime că e totul în regulă, ne putem lăsa pe mâna lor. Dar ignorantul dezorientat nici nu trebuie convins. E suficient să i se dea un pretext pentru a-și continua viciul, oricare ar fi acela. Oricum toata mâncarea e rea și o viață avem. Să ne “simtem” bine măcar.

Deși, altfel nenea doctorul, nu își asumă vreo responsabilitate, iar când se dovedește că a greșit, se ascunde după “acelea erau datele la momentul respectiv”. Mă doare undeva de datele voastre, nu vreau să-mi trăiesc viața așteptând să vă puneți voi la curent cu noutățile. Nu mai confundați statisticile cu realitatea. Îmi permit să studiez, să judec și să decid. Fac pariu că l-ați fi secondat cu succes pe Herr Mengele.

E și o demonstrație de forță pentru acești indivizi bolnavi de putere: ce nu vor ei să existe, nu există. Indiferent cum te simți tu când scapi de gluten. Sigur, poate că te vei simți la fel și atunci poate că nu avea rost sa îl scoți. Dar e gratis să faci un test. Și “riscurile” sunt doar inventate de ei.

Iată și “știrea”:

Risks of a Gluten-Free Diet

Dar și studiul (prospectiv… pentru cine vrea să înțeleagă și cum a fost făcut, altfel mai bine să tacă):

http://www.bmj.com/content/357/bmj.j1892

În ce găsim gluten?

Glutenul este un complex de proteine care se găsește în principal în grâu, dar și în ovăz, secară, orz. Restul alimentelor nu au gluten. Nici măcar porumbul sau orezul. Nici alte “semințe” (pseudocereale). Nu e nici în legume, nici în fructe, nici în lactate, nici în ouă, nici în ciuperci… nicăieri altundeva. Deci cum am putea să vorbim despre o “industrie gluten-free” când mai toate alimentele sunt, în mod natural… “gluten-free”. În afară de iubitul lor grâu. Personal consider ovăzul, secara și orzul în altă categorie (au alt tip de gluten decât cel din grâu, dar astă e alta discuție, unii trebuie să se mai nască odată pentru a o putea purta).

Dacă ar trebui să-l găsim doar în produsele derivate din cerealele enumerate, totuși de ce apare și în alte alimente? În unele e pus intenționat, sub diverse forme și din diverse motive. Cea mai cunoscută capcană ar fi cu extractul de malț, pus acum inclusiv în fulgii de porumb, drept potențiator de aromă.

Pentru că există o categorie de oameni care suferă de o boala celiacă (o reacție a sistemului imunitar la gluten, cu efecte foarte grave asupra sănătații), multe alimente au scris acum pe ele “poate conține gluten”. Asta nu înseamnă că îl găsim acolo garantat. Înseamnă doar că în unitatea de procesare (fabrică, laborator, bucătărie) există și surse de gluten care ar putea ajunge accidental în fasolea ta bătută. De exemplu, trece cineva cu o găleată de făină pe lângă oala cu fasole pusă la fiert și o varsă înăuntru, accidental. Sau pe o țeavă rămân fulgi de grâu înainte să fie ambalați cei de porumb. Sau se folosește un aditiv obținut din grâu și este posibil să fi rămas gluten în el. Întelegeți ideea.

Cum e cu știrea falsă?

E ca în bancurile cu Radio Erevan: studiul nu era despre gluten, studiul nu era un “studiu” adevarat (“gold standard”), era doar făcut pe baza unor fișe de auto-raportare. Adică niște oameni scriau pe o foaie ce au mâncat și din acele date, cercetătorii încercau să extragă diverse corelații. Cauzalități nu ar fi putut găsi. Ceea ce face diferența. La fel cum în engleză întâlnim peste tot acel “may”. “It may cause”… am înteles. Ar putea. E bine să știm că ceva “ar putea” să se întâmple. Când? De ce? La cine? Cum? Nu mai contează, oricum se pierde la traducere. Din “ar putea” ajunge în română direct “este”.

Absolut ridicol să consideri în 2018 că fără grâu nu mai ai fibre. Sau că automat vei avea mai multe metale grele în dietă. Iar, ca nutriționist, dacă nu știi să rezolvi “problema” lipsei grâului din alimentație (indiferent de motiv) lasă-te de meserie. Nu știi alte surse de fibre?

Ce facem cu sutele de mii de ani în care oamenii nu au avut grâu? Când a început să fie cultivat și cum s-a răspândit? Miliardele alea de chinezi, cu orezul lor, au avut mult de suferit, să înțeleg. În partea cealaltă, cu porumbul, la fel. Probabil că de asta a dispărut și imperiul Incaș, din lipsă de grâu.
Dar ne-am putea informa despre ce s-a întamplat în Asia, Africa și America atunci când au primit grâul. Chiar și în epoca modernă, ce se întâmplă cu sănătatea unei populații atunci când zeul vostru le este băgat pe gât.

Doar grâul are fibre?

Manipularea apare atunci când se extrapolează ideea: dacă nu mănânci grâu înseamnă că nu mănânci nici cerale integrale (fals, există și cereale fără gluten), iar dacă nu mănânci cereale integrale nu ai destule fibre (iarăsi fals, există nenumărate alte surse de fibre în dietă), iar dacă nu mănânci fibre ai un risc crescut pentru diverse boli (foarte discutabil și aici, nu aș zice chiar fals, dar ar fi subiectul altui articol).

Dacă te uiți în jur, observi chiar că glutenul vine în principal din făină albă de grâu. Prea puțin din alte surse. Deci cum ar putea fi renunțarea la pâinea albă ceva dăunător?

Deci dacă nu mănânci grâu mananci orez?

O altă gogonată ar fi că, din acele date, rezultă că dacă nu mănânci gluten înseamnă că mănânci mai mult orez (posibil) care conține mult arsenic. Dar poate eu nu mănânc orez sau poate că orezul meu nu are chiar atât de mult arsenic. Altfel, daca ne-am pune problema că fibrele, acidul fitic sau alte componente din grâu blochează asimilarea (sau maresc eliminarea) metalelor grele (și a altor substanțe toxice) pisica ajunge să-și mănânce coada, pentru că, dupa altă manipulare ordinară, nu ar exista “toxine”, pentru ca nu se știe cum se numesc și oricum nu există metode să ajuți corpul să scape de ele. Pentru ca s-ar putea numi “detoxifiere” și asta ar fi împotriva nutriționismului scofâlcit, de Dâmbovița.

E oare posibil ca “Știința” să se înșele?

Pentru ca tot felul de nulități se erijează în reprezentanții Științei (cu majusculă, precum Dumnezeu) trebuie să studiem puțin mai adânc. Și nu studii despre alte lucruri care apoi sunt folosite pentru a promova cereale, ci puțină istorie. Cam cum ar fi asta când industria zahărului și-a făcut treaba bine, chiar cu oameni de “Știință” cu ștaif, nu cu titluri academice inventate.

https://medicalxpress.com/news/2017-11-sugar-industry-withheld-evidence-sucrose.html

Principial vorbind, apare un paradox… pentru că “Știința” e în continuu progres, cea de azi este clar mai “adevărată” decat cea de ieri și clar mai “falsă” decât cea de mâine. Apar mereu noi descoperiri și dovezi, unele chiar capabile să schimbe paradigme întregi. Sau să anuleze recomandări nutriționale cu care au fost induși în eroare cobaii pacienții, timp de zeci de ani. Cum ar fi oile oamenii care au înghițit gogoașa despre ouă și colesterol, de exemplu.

Dar unul care vrea să își mențină monopolul său imaginar asupra informației va ține cu dinții de minciunile pe care ți le-a spus deja, încălcând orice regulă a unei dezbateri. Face apel la “diplome” (deși, dacă îi iei cursurile după care pretinde că a învățat, sunt depășite de zeci de ani), insultă, face urât, în general. Dar avem o veste proastă pentru aceste specimene: informația e mult mai accesibilă azi decât ieri și unii dintre noi mai avem și câțiva neuroni pe care îi folosim.

Deci… cum rămâne cu glutenul?

E simplu. Dacă te uiti în jur (adică prin lume, nu “bula” ta) afli că există o dezbatere destul de serioasă pe tema asta, încă în desfășurare. În afară de gluten în sine ar putea fi glifosatul, ar putea fi FODMAP-urile, drojdia, disbioza sau ar putea fi alți factori pentru care când cineva renunță la grâu (nu neapărat și la celalte cereale) apar îmbunătățiri ale stării de sănătate. Nu intru în detalii, pentru ca cine vrea “dovezi” sau “studii” poate folosi cu încredere un motor de căutare, eventual chiar cel de pe Amazon, unde medici de talie mondiala au carți scrise cu serioase referințe Științifice. Zeci de cărți care arată beneficiile unei diete fără gluten. Aș putea menționa zonulina sau gliadinmorfina, dar am facut-o cu alte ocazii.

Sigur, toți acei autori (dar și cei din studiile citate) sunt avizi după bani și faimă, iar cărțile lor se vând în milioane de exemplare pentru că oamenii nu au avut rezultate. De asta se vând, de proaste ce sunt. Nu pentru ca ar fi posibil sa fi fost utile.

Revenind la oile noastre, oricine poate încerca și pe pielea sa, chiar dacă nu crede în IgE, IgM sau în alte globuline. Și dacă măcar te dezumfli puțin tot ai câștigat ceva. Pentru că nici un studiu sau teorie (nu mai zic de minciunile unora) nu pot contrazice realitatea pe care o trăiești.

Ce fac eu?

Personal mănânc gluten, dar nu despre asta e vorba aici. Încerc să țin pâinea la minim dar cam atât. Dacă cineva renunță la el și se simte bine cine ești tu să îi spui ce să facă? Repet: practic toate celelalte alimente în afară de grâu, secară, orz, ovăz NU AU GLUTEN, pentru că e un complex de proteine specific acestor specii.

Și foarte mulți dintre cei care renuntă măcar la pâinea de grâu (da, și integrală sau neagră) observă în doar câteva săptămâni beneficii reale pentru sănătate, energie, stare mentală etc.