Spunea cineva la televizor ca pe vremea comunismului erau 2400 de “nomenclaturisti” si vreo 100.000 de colaboratori apropiati ai sistemului. Probabil ca mai erau inca pe atatia care se descurcau ilegal, deci, pentru ca un total de vreo 5000 de oameni sa traiasaca foarte bine si vreo 200.000 sa traiasca bine, o tara de vreo 20.000.000 era tratata ca un lagar. Deci “elita” era formata din 1%. Unii, intr-adevar, pe baza capacitatilor intelectuale si de munca. Cei mai multi insa pe baza capacitatii de a-si crea un sistem de pile, relatii, delatiuni, combinatii, trucuri, mici ilegalitati etc.

Avand in vedere ca 1% concentrau puterea si mijloacele financiare si de trai, concluzia logica este ca starea reala de fapt nu corespundea “comunismului” ca mod de organizare a societatii. Deci habar nu avem cum ar fi fost in comunism, aplicat ca la carte. Stim doar cum a fost intr-o forma de esec a comunismului. Asta ar fi partea stanga.

Ma intrebam astazi care este raportul? Ochiometric pare sa fie ceva mai bun. Totusi, pentru o tara cu economie de piata si teoretic, cu libera initiativa, ne intalnim cu foarte multe fenomene care tin de alte sisteme, nicidecum asa cum arata “capitalismul” pe hartie. Ne intalnim cu coruptie, disolutia statului(nu avem guvern), deturnari de fonduri, corporatii care cumpara pe nimic bunuri foarte importante, imprumuturi externe cheltuite pentru liniste sociala pana la alegeri, contracte cu statul. Clasa de mijloc practic nu exista. Alt esec, doar ca ceva mai galagios si colorat. Asta ar fi partea dreapta.

La putere urmeaza  sa vina o coalitie intre stanga si dreapta. Teoretic, asta ar trebui sa imbine ce-i mai bun in ambele sisteme: protectia sociala promovata de stanga si progresul prin stimularea liberei initiative, din partea dreapta… acum, sunt curios sub ce forma se va prezenta esecul peste cativa ani. Pentru ca acum nu mai suntem nici obligati sa consumam putin(ca in comunism) si nici nu au mai ramas multe lucruri de praduit(ca in tranzitie). Deci, cumva, trebuie sa incepem sa producem si sa ne intindem cat ne tine plapuma, cu atat mai mult cu cat avem si niste datorii de platit.

Vine un prim-ministru neamt. Urmasul saxonilor sau poate chiar al cavalerilor teutoni, acest nou “print strain” a venit sa puna umarul pentru ca sa se intample ceva bun… oare se mai poate intampla ceva bun in aceste conditii? Oare printre indicatiile primite de acest om in ultima saptamana s-au strecurat si niste masuri utile pentru cei 20.000.000 sau doar pentru cei 2400+100.000+oricine vrea sa mai praduiasca ce a mai ramas de praduit?