Cand, acum cativa ani tata se apucase de gradinarit si era mandru ca putem produce singuri alimente ma uitam dezgustat la gradina cu zarzavat, obligat fiind sa-l ajut. Ii spuneam cu emfaza ca nu are rost sa le cultivam din moment ce putem face altceva cu timpul nostru si putem cumpara alimentele gata produse. Iata ca timpul mi-a demonstrat ca abordarea conservatoare si traditionalista este pe cale sa castige: cam singura sansa pentru a manca bine, sanatos si ieftin este sa aloci o parte din timp, fonduri si efort spre a-ti produce macar o parte din mancare pe cont propriu.

E plin netul de teoreticieni (printre care ma numar) cu idei grozave si indemnuri moraliste, ecologiste. Trebuie sa faci, trebuie sa dregi, asta auzi din toate partile. Insa “cum faci” se intalneste mai rar. Cum ajungi de la o samanta la o planta sau cum ajungi de la un ou la alt ou, crescand o gaina. Exista mancatori de carne care nu ar sacrifica un animal cu mana lor (ipocrizie) dar si vegani a caror hrana distruge ecosisteme si omoara (indirect) poate chiar mai multe animale decat daca s-ar hrani doar cu fripturi.

Cu totii am vrea alimente sanatoase, curate, proaspete… dar cat suntem dispusi sa ne murdarim de pamant sau sa petrecem timp crescand plante si animale? Am uitat, fiintele superioare, filosofii si intelectualii nu se coboara la nivelul asta. Lor trebuie sa le pice din cer hrana, pentru ca sunt altii, mai prosti, care sa o produca. Lasand productia alimentelor pe mana altora te trezesti ca in loc sa mananci mancare mananci furaje pentru animale sau derivate din petrol. Pentru ca cei care produc grosul alimentelor nu sunt nici pe departe prosti sau inapoiati, ci foarte bine organizati si informati, in orientarea lor catre profit. Deci vei primi de mancare acele lucruri care aduc profit altora, nicidecum acele lucruri care sa iti tie utile si sanatoase. Iar produsele “naturale” si “bio” (presupunand ca ar fi cu adevarat naturale sau bio) sunt supuse aceluiasi regim si ajung sa fie extrem de scumpe.

Mea culpa, mea culpa, mea culpa… in fiecare an imi propun ca sa cultiv macar un metru patrat, insa deocamdata sunt la nivelul la care procur semintele si altcineva preia sarcinile de acolo. Permaculturile sunt deocamdata un vis…