Iti meriti friptura?
In mod traditional omul muncea pentru o friptura. Fie ca era vanator si alerga dupa ea fie ca statea in sat si avea alte activitati fizice, carnea venea cu pretul efortului. Chiar al luptei. Cu exceptia copiilor si batranilor, oamenii puternici isi alegeau partile din animal pe care sa le manance. Bineinteles, cele mai apreciate bucati erau din tesuturi moi: ochi, testicule, creier, maduva, ficat. In acelasi timp si cele mai bogate in energie, proteine, grasimi esentiale, vitamine, minerale. O parte erau mancate crude, o parte fripte, cateodata coapte, resturile sub forma de supa(fierte).
Cei care nu munceau, dar primeau de mancare, erau foarte putini si asta se vedea: se ingrasau, faceau guta sau mureau de diverse boli degenerative. Cei cumpatati traiau mult si erau sanatosi. S-a observat asta inca din antichitate.
Carnea provenea in mod natural de la animale salbatice. Animale cu un mod natural de hranire. Pana de curand chiar si animalele crescute in ferme mancau tot natural. S-a descoperit in ultimii ani ca aceste animale stocheaza in corpul lor(inclusiv in muschi) diverse substante benefice pentru sanatatea omului. Omul mananca in special ierbivore, rozatoare, pasari si foarte rar pradatori sau animale mai sus in lantul trofic.
Carnea era scumpa si greu de obtinut/conservat, deci era mancata in cantitati relativ mici si ocazional. Carnea consuma resurse(furaje) care puteau fi folosite pentru obtinerea laptelui, de exemplu. Acum carnea este usor de obtinut si, din comoditate sau lipsa de informare, cei mai multi oameni aleg sa manance multa carne procesata(mezeluri) sau folosesc metode toxice de preparare(prajirea in ulei).
Animalele “de ferma” consuma o hrana compozita, uneori foarte departe de cea naturala, uneori continand chiar resturi ale altor animale, materii fecale, antibiotice, hormoni, pesticide, diverse alte chimicale, toxine si contaminanti. Multi dintre acest contaminanti sunt liposolubili, adica vor fi stocati in grasime. Este un proces natural, care se intampla si in corpul nostru. De aceea o slabire rapida este o crima, din cauza intoxicarii cu toate aceste chimicale eliberate brusc in sange.
In animalele crescute industrial calitatea nutrientilor din carne este scazuta fata de animalele crecsute natural. Desi arata aproape la fel, carnea si grasimea unui animal crescut in ferma contine alte substante decat carnea si grasimea unui animal salbatic sau crecut in semi-liberate, cu hrana naturala.
Carnea procesata industrial mai primeste si alte “bunatati”: conservanti, agenti de maturare(cancerigenul nitrit de sodiu), potentiatori de aroma, proteine din soia, amidon, gluten, margarina(da, multe preparate procesate din carne contin aceasta otrava), indulcitori artificiali(da, multe mezeluri contin aspartam) etc. Multe dintre aceste substante nu sunt listate pe etichete, iar daca sunt, producatorii folosesc diverse denumiri alternative incat un om obisnuit nu are nici o sansa de a le identifica.
Evident, pentru a isi pierde consistenta, gustul, mirosul si a putea fi transformata in ORICE, carnea(de fapt tot ce inseamna tesut animal, de la piele la oase) este supusa si unor temperaturi si presiuni foarte mari si transformata intr-o pasta, procese prin care multe componente sunt denaturate.
In mod natural carnea contine substante sensibile la temperaturi mari, insa atunci cand avem contaminanti(din procesul de crestere a animalelor) si aditivi(din procesarea industriala a carnii) prajirea, frigerea, chiar coacerea si fierberea duc la formarea unor toxine foarte puternice.
Aceste toxine(unele din mediu/furate, unele din aditivi/procesare si altele create de noi in tigaie sau pe gratar) cresc riscul de cancer, boli degenerative, tulburari ale sistemului hormonal, scad imunitatea si fac o multime de alte probleme. Oamenii au o sensibilitate diferita si statisticile pot fi interpretate in fel si chip, insa exista o legatura de cauzalitate intre consumul de produse procesate din carne si aceste boli. Totusi, nu s-a determinat o astfel de legatura in cazul consumului de carne curata(de la animale crescute natural), fara aditivi, preparata inteligent, in cantitati corelate cu nivelul de efort fizic si restul dietei.
Indiferent de provenienta carnii si de modul de preparare exista si cateva lucruri pe care le poti face astfel incat potentialele efecte negative sa fie diminuate: echilibrarea dietei cu surse de antioxidanti(vitamina C in special), enzime, seleniu, chelatori(opresc metalele grele). Foarte importanta este si echilibrarea pH-ului, prin consumul de alimente cu potential alcalin, fiind cunoscut potentialul puternic acid al carnii. Pe scurt: sa mancam salate(crude) si condimente pe langa friptura. De cele mai multe ori chiar in loc de friptura.
Am mai scris despre carne, excesul de proteine, gratar, aditivii alimentari. Articolele pot fi gasite cu “search”.
Foarte reusit articolul!
Si e atat de adevarat ca aproape toate alimentele pe care le cumparam din magazin nu au nici o legatura dpdv calitativ cu ceea ce credem noi ca achizitionam.
Cand am citit prima data acest articol mi`am amintit ca acum vreo 2 luni un prieten mi`a adus un pui de casa, “crescut in batatura”, care nu mancase nici un fel de furaje…ca aspect nu se compara cu cei din hypermarket dar am ramas socat de gustul pe care`l avea!!! In anii in care tot am cumparat pui de ferma am uitat ce gust bun poate avea carnea de pui fiarta…si ce satios poate fi un pui mai slabut, dar crescut natural, fata de cei plini de apa din comert. Nu exista termen de comparatie.
Multumesc Dragos, intr-adevar, carnea de pui de tara e ceva!
Pentru ca multa vreme nu am avut o sursa buna, vreo 2-3 ani am mancat foarte rar, acum nu mai pot manca aproape deloc.
Cred ca depinde si de soi si in legatura cu asta imi amintesc un episod oarecum ciudat sau hazliu. Nu stiu unde sa-l clasez.
Inainte de ’89, unul dintre unchii mei de la tara, la care ma duceam deseori – era inevitabil deoarece avea casa langa casa bunicii – tinea pui. Dar puii acestia erau destul de diferiti de puii bunicii mele cu care eram obisnuit si pe care ii prefer si acum. Unchiul nu proceda traditional, nu prea tinea closca, isi aducea pui mici probabil de la ceva ferma. De crescut ii creste in libertate, mare libertate, vreau sa spun ca intre casa lui si cea a bunicii nu era gard si erau acolo doua gradini, parte cultivate, parte cu iarba si pomi. Nu-mi amintesc sa le fi dat ‘concentrate’, dar este posibil sa le fi dat cand erau mici. Cresteau repede si mari, mai ales cocosii. Intr-un an a avut unul enorm si pe deasupra violent, era un adevarat pericol mai ales pentru copii. Verisoara mea care avea aprox. 8 ani a fost atacata odata de cocos, daca nu avea norocul sa fie unchiul prin apropiere, putea sa o pateasca rau, o trantise jos si ataca in zona capului. Tot atunci s-a hotarat sfarsitul cocosului. Dar pentru al putea taia a fost nevoit sa foloseasca o stratagema. Nu a putut sa-l taie cum proceda de obicei. L-a ademenit cu graunte intr-o incapere si l-a asteptat dupa usa.. 🙂