Corpul fizic e compus din substante chimice care se regasec atat in lumea animala dar si in lumea plantelor. Putem gasi in plante atat otravuri cat si medicamente. Ba mai mult, otravurile pot deveni medicamente si medicamentele pot deveni otravuri. Planta contine si substante inerte, care nu influenteaza in mod semnificativ functionarea organismului.

Continutul in substante utile este determinat de soiul plantei, de pamantul in care creste, de conditii(unele isi dezvolta potentialul curativ in conditii speciale- stress, caldura, umiditate), de momentul recoltarii, de procesare, extragere, conservare. Partile unei plante(frunze, fructe, seminte, radacini) pot furniza diferiti compusi.

De unde stim ce efect au plantele?
Folosirea plantelor a fost prima forma de medicina(dupa folosirea alimentelor drept medicamente). Deci observatiile facute timp de mii de ani si transmise mai departe aduc pana la noi aceste metode de tratament sau imbunatatire a sanatatii si vietii. Este esential ca aceste observatii au fost facute in anumite zone ale globului(unde plantele respective cresteau in mod natural) si pe anumite populatii(exista totusi si diferente genetice intre oameni). Deci un ceai tibetan care ajuta o persoana din Asia e posibil sa nu aiba acelasi efect daca va fi cultivat in Baragan si baut de un roman.

Exista metode standardizate pentru izolarea anumitor compusi activi din plante si apoi de testare a acestora, in mod stiintific. Aceste procese si teste costa foarte mult. Pentru unele plante este nevoie de extractia in mod traditional, pentru altele sunt mai eficiente procesele de inalta finete asigurate de tehnologia moderna. Chiar si cele mai banale extracte din plante sau suplimente sunt rezultatul unei industrii. Pentru ca un astfel de produs sa ajunga disponibil pe piata si tu sa-l cumperi exista un intreg lant de la cultivatori la cei de la care il cumperi, intr-un final. Sa nu ne imaginam ca un produs chinezesc din plante a fost produs la o manastire budista de calugari care tin post de 10 ani si au cules radacinile din muntii unde mana omului nu a pus niciodata piciorul. Din contra. S-au produs in mod industrial tone sau zeci de tone. Apoi materia prima a fost procesata, rezultand mai multe categorii de produs finit(in functie de calitate, cantitatile de substante active etc.) si deseuri. Din punct de vedere legal, astfel de reziduuri pot fi vandute sub numele plantei din care provin, chiar daca o mare parte din ce era util ajunge in alta parte. De multe ori ele sunt chiar “contaminate” intentionat cu chimicale(vezi cazul amfetaminei din pastilele chinezesti pentru slabit).

Atunci cand suplimentul pe care il ai in fata are in el un extract standardizat poti sa fii sigur ca acest lucru va fi scris pe eticheta. Daca nu scrie pe eticheta tipul de extract(standardizat) si concentratia de substante active inseamna ca ai in fata doar deseurile de care am scris mai sus. E posibil totui sa fie scris pe eticheta si sa nu fie “inauntru”, dar este imposibil de verificat si trebuie sa mergi pe mana producatorului. Daca ai incredere in modul de lucru cumperi, daca ti se pare ca o firma fantoma nu si-ar fi permis sa foloseasca ingredientele afisate pe eticheta mai bine faci economie decat sa arunci banii pe paie tocate.

Exista o discutie si despre cantitatile de subtante active si eficienta lor. Multe produse au cantitati infime, care nu pot da efecte vizibile reale la doza recomandata pe eticheta. De exemplu, cand la coenzima Q10 ai nevoie de 600mg pe zi(in anumite cazuri) gasim pe piata produse care contin 10mg. Deci de 60 de ori mai putin. Deci ar trebui sa iei 60 de capsule pe zi. La fel si in situatia unor suplimente pentru articulatii foarte cunoscute. Ce sa mai vorbim despre cele pentru potenta care contin intr-un plic doar o infima parte din ce poti cumpara la acelasi pret intr-un supliment adevarat.

In Romania notificarea suplimentelor nutritive si extractelor din plante se face pe baza unor hartii. Nu se testeaza aproape nimic si importatorii/producatorii pot scrie orice pe acele “documente”(a se citi “falsuri ordinare”) pentru ca nu se poate verifica veridicitatea informatiilor. Cine sa verifice un producator de peste mari si tari care poate sa dispara peste noapte, dupa ce da un tun?

Intr-o discutie avuta cu partenerul de la Now Foods care intarzia sa trimita documentatia pentru cateva suplimente l-am intrebat de ce dureaza atat de mult. Mi-a raspuns simplu: “pentru ca noi chiar facem aceste teste, nu le scoatem doar din calculator sau le inventam”, cum fac majoritatea producatorilor si importatorilor de suplimente. Asta raspunde si la intrebarea “de ce unele sunt atat de scumpe?”… pentru ca ele chiar contin ce scrie pe eticheta.

Discutia infocata despre “interzicerea musetelului” are legatura si cu necesitatea de a opri importurile de produse fantoma din tari in care ti se scrie pe documentele de provenienta fix ceea ce vrei, daca platesti. Pentru mine e clar ca autorizarea suplimentelor nutritive trebuie sa urmeze reguli mult mai stricte, chiar cu riscul reducerii gamei prezente pe piata si a cresterii preturilor.