Il simt ca pe un an nou. Ca pe un revelion. Am avut chiar si o seara linsitita, de reflectie, ca linistea din dupa-amiaza de 31 decembrie. Ma bucur ca am avut aceasta ocazie, pentru ca an de an lucrurile sunt din ce in ce mai complicate si in acelasi timp mai simple.

Ca in calendarul stramosilor nostri latini, 1 martie a fost pentru mine in ultimii ani o zi a inceputurilor, a transformarii si a renasterii, odata cu primavara calendaristica. Ma consider privilegiat ca la 34 de ani am mai multe zile cu euforia cunoasterii si creatiei decat am avut pana acum. Ma consider binecuvantat ca pot invata in continuare si ca pot mentine cursul chiar daca iar si iar o iau de la zero (sau chiar de la minus) pe alte planuri.

Am cunoscut-o pe Andreea datorita unui anunt pe acest blog. Azi am aflat ca niste persoane foarte apropiate aveau nevoie de o invitatie la mica adunare de ziua mea. Oare asta simt aceste persoane? Ca cineva e binevenit la o sarbatoare doar daca este invitat?

Pentru mine oricine doreste sa fie alaturi de mine este binevenit. De cele mai multe ori de la distanta. Personal, cand spatiul si timpul ne permit. Mai ales ca ne intereseaza calitatea si luciditatea.

Daca anul trecut m-a prins cu Osho, anul asta vad ca am devenit ceva mai “tehnic” 🙂