De-a lungul anilor, lucrand cu foarte multe femei, am constatat ca exista inca mitul lui Fat Frumos.

Fat Frumos trebuie sa fie frumos, bogat, destept, fidel, sa te plimbe prin insule exotice, sa iti cumpere haine si accesorii, bijuterii… daca se poate si masina, apartament in centru. Pana la urma nu e nimic rau in asta, dar, in afara de faptul ca un astfel de personaj nu exista, femeile esueaza in a mai face vreun lucru bun pentru ele, asteptand sa li se intample acel lucru bun.

Am constatat ca in viata lucrurile bune nu prea se intampla, ci le faci sa se intample. Lucrurile nu ti se cuvin pentru simplul motiv ca existi. In general, va trebui sa muncesti pentru ele. Sindromul “nu sunt apreciat(a) la adevaratea mea valoare” face inca ravagii.

Apoi, pe partea fizica… cu cat o femeie sta mai mult singura cu atat uita cum sa se comporte cu un barbat. Cu cat sta mai mult timp singura(si, eventual, fara sex), cu atat se umfla mai mult.  Deci apare un cerc vicios: lipsa lui Fat Frumos te indeparteaza si mai mult de eventuala lui aparitie.

Treaba ar fi ca Fat Frumos este Fat Frumos doar atunci cand o are langa el pe Ileana Cosanzeana. Dar daca nu esti Ileana Cosanzeana, nu e un plan cam indraznet sa il astepti pe Fat Frumos la nesfarsit, lasand anii sa treaca pe langa tine? Nu ar fi oare mai inteligent sa pariezi pe un baiat decent, cu potential si sa-l ajuti sa devina cine vrei tu?