Arhiva etichetelor: batrani

Anti-anti-aging

Cristian Margarit Publicat în de

98 de ani. Atat are batranul care statea cu mana intinsa langa magazinul de unde am cumparat cate ceva zilele trecute, intr-o intersectie importanta din Bucuresti. Pensia: 800 RON. In timp ce unii se scalda in bani si aduna de parca ar lua ceva cu ei in mormant, acesti batrani se incapataneaza sa traiasca, sfidand exterminarea dorita de cei care conduc tara si lumea. Eu ma recuperam dupa niste evenimente neplacute drept pentru care m-a cuprins plansul si i-am dat niste bani si o parte din alimentele pe care le cumparasem. M-am gandit la bebe si la cum ne irosim vietile cu lucuri inutile, intunecate, cu frica, rautati, razbunari, invidie si altele. Batranului ii murise sotia si cheltuise toate economiile prin spitale si pe tratamente. Se uita mai mult in gol si era nedumerit in legatura cu “aceasta plecare”. Totusi, adevarul este ca incepem sa plecam din momentul in care doua celule se contopesc intr-una, chiar daca o buna bucata de vreme ni se pare ca doar venim.

Pe lumea asta ai voie sa traiesti mult doar daca ai bani de platit pe ingrijire medicala scumpa si metode avansate de anti-aging. Daca esti un batrant care a muncit o viata si traiesti din pensie trebuie sa mori. Ba chiar se ajunge sa ti se ia impozit din pensie sau sa ti se micsoreze pensia. Ba chiar exista alti semeni care considera ca e timpul sa mori, pentru ca nu le mai ramane lor aer de respirat.

Daca ar fi sa credem in metempsihoza am presupune ca acel batran de pe strada a fost, intr-o alta viata, un criminal sau o persoana care a facut rau, pentru ca acum este pedepsit sa traiasca mult, in saracie, singuratate si foame, fiind nevoit sa apeleze la mila altor oameni. Oare cati crestini autodeclarati fac un gest de milostenie? Oare, in momentul cand stii ca urmeaza sa inchizi ochii pentru ultima data tot la bani, avere si putere te gandesti, sau vrei iertare instantanee?

Va trebui oare sa asteptam o alta viata ca sa-i vedem pe cei care ne tin pe toti in saracie si in foame arzand in focul iadului?

Cine nu are batrani sa-si cumpere…

Cristian Margarit Publicat în de

si cine are prea multi sa-i omoare. Asta pare sa fie principiul calauzitor in societatea romaneasca. Prin infometare, prin lipsa de servicii medicale, prin lipsa de medicamente, prin frig, prin teroarea grijii zilei de maine.

Pornind de la o discutie pe forum despre Holocaust si auzind apoi la radio despre batranii care au pensii de 100-200 de euro pe luna m-am gandit ca batranilor nostri li se intampla tot un fel de genocid. Se spune ca cine isi uita trecutul este condamnat sa il repede. Batranii nostri reprezinta trecutul nostru. Tara in care traim, buna sau rea, este facuta de ei. Chiar daca unii se declara “anticomunisti”, totusi comunismul ne-a facut ceea ce suntem. In loc sa luam partile bune si sa ne folosim de ele nu facem decat sa le distrugem, valorizand doar partile negative. Totul pare sa fie pe dos.

Culmea, in conditiile in care prea putini oameni produc, batranii nu sunt lasati sa munceasca, din contra, sunt condamnati la o moarte grabita, pentru ca ei consuma din resursele pe care si asa nu le avem. Ma intreb daca nu poate fi folosita, catusi de putin, ce a mai ramas din puterea lor de munca si din experienta pe care au acumulat-o de-a lungul vietii. Da, si batranii sunt inchisi, paranoici, pesimisti… dar aceste “defecte” pot fi exploatate drept calitati in situatii de criza.

Acum vreo 10 ani as fi zis ca batranii nu sunt buni de nimic, sunt niste epave si o povara pentru tinerii care vor sa se dezvolte. Se dovedeste ca greseam. Batranii pot fi foarte importanti intr-o societate si batranii nostri au trecut prin constructia si reconstructia unei tari. Au fost supusi la privatiuni extreme si au muncit foarte mult pentru ca noi astazi sa existam si sa ne ducem vietile. De asemenea, ei pot avea o perspectiva diferita asupra lucrurilor, perspectiva care ne-ar putea proteja de niste greseli majore pe care le facem cu totii: consumam mai mult decat producem sau consumam din resurse fara sa punem nimic la loc sau sa cream conditiile ca acele valori sa se regenereze.

Ruptura dintre generatii mi se pare mult prea mare, in ultimii 20 de ani s-a creat parca un razboi intre categoriile de varsta. Societatea noastra pare un copil scapat de sub control, care, dupa ce a fost tinut o perioada inchis in casa acum traieste doar in prezent, alearga din bar in bar, se drogheaza, vinde din casa, merge la curve,  face accidente de masina, isi bate parintii… iar acum vrea sa-i vada morti pentru a incasa mostenirea.

Ce dovedeste asta? Ca suntem o societate gresita. Gresita de la cap la coada. Generatia care vine este si mai rupta de realitate. Vreo speranta?