O data la cateva saptamani fac o plimbare pe A2. In principal pentru a-mi vizita parintii retrasi la tara, pentru a-l duce pe Tudor la ei, pentru a-mi lua de mancare(oua, legume, fructe), prea rar pentru a ajunge la malul  marii.
Cum se intampla sa mai dau gres cu organizarea, mai opresc la o benzinarie sa alimentez atat caruta cat si burta proprie. Chiar vroiam sa laud o noua descoperire: sandiwch-ul “Roast Beef”, cu carne de vita, ou, legume, paine neagra cu seminte. Dintre toate junk-urile dintr-o benzinarie asta parea decent si mancabil. Chiar am si mancat cateva pana sa mi se intample asta:

Carnea era veche. Foarte veche. Uscata. Se vedea clar ca fusese taiata cu cel putin o zi inainte. Am cerut sa-mi fie schimbat sanwich-ul cu altceva sau sa primesc banii inapoi. Nu ma asteptam la prea mult de la angajatul de la casa. Am incercat totusi. Mi s-a spus ca e bun. Am cerut sa vorbesc cu responsabilul de statie. Acelasi raspuns: e bun. Mananca-l asa fraiere! Pana la urma mi-au schimbat produsul cu altul(de alt tip, pentru ca toate “rosbifurile” erau stricate). Pana in ultima clipa jigodia a insistat ca “asa arata carnea de vita”. Acum il inteleg pe undeva, pana de curand probabil singura lui legatura cu vitele fiind ca le pastea pe camp.
De acum imi voi calcula mai bine carburantul si nu voi mai opri la vreo benzinarie din aceasta retea decat in caz de extrema urgenta sau pentru a ma usura pe benzinaria lor.