Ca si la muzica, putem vorbi despre mancare buna si mancare proasta, indiferent de stil (tipul de dieta). Ma intereseaza mai putin daca un aliment sau o reteta se incadreaza la “paleo”, “keto”, “vegan”, “dukan” etc. si mai mult daca alimentul e dintr-o sursa buna, daca a fost preparat corect si daca in rest mananc tot astfel de alimente.
Nu trebui sa stii sa citesti o partitura pentru a asculta o muzica buna, la fel cum nu trebuie sa fii mecanic pentru a avea carnet de conducere si a te bucura de o calatorie cu masina. Sau cu bicicleta.
Nu tipul dietei sau incadrarea intr-o anumita moda vor face diferenta pe termen lung, ci calitatea alimentelor si modul de viata, in general. Poti alege apoi dupa cum iti dicteaza constiinta (etica) sau gustul, dar fara a transforma dieta intr-o religie.

Ideea ca “stiinta” sau “doctorii” ar sti despre ce e vorba cu nutritia este o mare minciuna. In domeniul nutritional se fac de la o luna la alta descoperiri care schimba radical ce se stia pana in momentul respectiv. Curente absolut opuse de nutritie (privind selectia alimentelor si proportiile de nutrienti) au fost propuse chiar de medici, fiecare in parte considerat un specialist incontestabil. Chiar si in genetica, identificarea rolului unei noi gene rearanjeaza relatiile dintre cele deja cunoscute. Presupunand ca cel cu care stai de vorba este documentat “la zi” (practic imposibil pentru un medic in activitate, pentru ca nu ar mai avea timp de pacienti) va fi nevoit ca la fiecare consultatie sa iti spuna altceva.

Un exemplu foarte simplu este cel cu “ouale si colesterolul”: dupa ce niste zeci de ani s-a facut propaganda impotriva oului, acum sunt nevoiti sa recunoasca eroarea. De ce am avea incredere in continuare in niste oameni care acum au chiar mai putina libertate decat acum 50 de ani, practic tot ce inseamna cercetare sau promovare avand in spate interese economice (producatori de alimente/medicamente sau chiar din alte domenii, cum ar fi biocombustibilii).

S-a facut un obicei (prost) de a se promova orice informatie cu tenta vegetariana ca fiind reala si sanatoasa, carnea fiind automat rea. Faptele arata insa cu totul altceva: in timp ce exista nenumarate toxine si in plante (da, in mai toate plantele, in mod natural) exista si substante miraculoase in carne. Iar in final, cateva studii  mari au infirmat minciunile promovate pana acum (farsa studiul china) si ne arata clar ca nu se poate declara o cauzalitate (si nici macar o corelatie) intre un tip de dieta si sanatatea pe termen lung.

Da, ramane in picioare grija pentru sanatatea mediului cat si foarte valabila alegerea dupa considerente etice (reducerea sau anularea suferintei provocate animalelor). Dar dincolo de asta miturile si minciunile (de orice tip) cred ca trebuie descurajate, nu promovate. Fiecare isi poate alege dieta preferata insa este un pariu, finalitatea inca nu poate fi prezisa ori determinata, cel putin nu dupa dogmele in circulatie.

Studiul austriac ce coreleaza dieta vegetariana cu o incidenta mai mare de boli cronice (14 din 18 boli) si tulburari psihologice fata de mancatorii de carne. Fac precizarea ca nu mi-a placut niciodata carnea in mod deosebit si mananc destul de rar si doar daca vine din alta sursa (extrem de rar imi cumpar carne pentru a o prepara acasa). Deci nu folosesc acest studiu (cu minusurile lui inerente) ca o justificare pentru alegerea sau preferinta personala.

Studiul EPIC, printre alte corelatii (inclusiv anularea sau, cel putin, punerea sub semnul intrebarii a miturilor “vegetarienii nu mor de inima” sau “dieta vegetariana te protejeaza de cancer de colon). Probabil conteaza tot ce mananci, concret, nu doar daca sunt alimente de origine animala sau vegetala.

In Asia prevalenta osteoporozei este uriasa, in pofida informatiilor false raspandite de unii in legatura cu “laptele si calciul”.

Desigur, infama schimbare de pozitie privind consumul de oua. O rusine. In zone traditional vegetariene din India se aplica un program similar cu “laptele si cornul” dar cu un ou pe zi. Rezultatele sunt foarte bune.