Mănânci cât vrei și slăbești?

E frumos să auzi că “mănânci cât vrei” și slăbești. Mai puțin frumos e să afli ulterior că nu e chiar așa. Mulți oameni “mănâncă cât vor” și se îngrașă. Atunci se gândesc la o formulă secretă și scumpă care să le permită asta.

În era când pauzele alimentare sunt recuoscute ca ceva natural și benefic, în era când se ia premiul Nobel pentru studiul autofagiei, în continuare “comerțul” trage tare pe “mâncat cât vrei” și “5 mese pe zi”.

Secretul

Reglarea apetitului ar presupune ca, în timp, să îți dorești să mănânci mai puțin și deci să ai iluzia că mănânci oricât, la liber și să scapi de excesul de grăsime acumulată. Chiar dacă ar fi așa, alimentele vin și cu substanțe toxice, contaminanți… chiar vrem să mâncăm oricât și din acestea?

Sigur, celălalt secret ar fi munca, antrenamente care să ardă atât de mult încât să nu mai conteze cât mănânci, pentru că ai fi oricum în deficit.

Dar… cine e dispus să muncească atunci când i se promit rezultate fără efort?

Sursele de energie

Grăsimea e cea pe care vrem să o folosim, astfel încât să reducem rezerva de sub piele (adică de pe burtă, în special).

Carbohidrații sunt sursa rapidă, care trimit și un semnal pentru stocarea energiei (întai sub formă de glicogen, apoi grăsime).

Proteinele sunt sursa de aminoacizi, material de construcție. Pot fi folosite și ca sursă de energie, însă acest fenomen vine cu câteva neajunsuri. Organismul face un efort pentru a elimina acidul uric. Apoi, s-a constatat ca restricția anumitor aminoacizi (metionina, cisteina) ar ajuta la prelungirea vieții. Cele mai multe surse de proteine animale vin și cu diverși contaminanți (pesticide, antibiotice). Apoi, în procesele de preparare termică se pot genera substanțe toxice (la grătar, de exemplu).

Deci un exces de proteine, chiar dacă vine cu câteva avantaje (în primul rând controlul apetitului) vine și cu riscuri. Din acest motiv o dietă hiperproteică nu este neapărat cea mai bună soluție pe termen mediu și lung.

Dietele cu puțini carbohidrați

Sursele de carbohidrați cu indice glicemic și încărcătura glicemică mari sunt cele eliminate. Dulciuri, zahăr, pâine, cereale, cartofi. Chiar și fructele. Rămânem cu proteine și grăsimi.

Lipsa carbohidraților se soldează rapid cu o scădere în greutate (nu neapărat grăsime): se pierde o parte din rezervă (glicogen), împreuna cu apa care îl însoțea. Reducerea secreției de insulină poate să mute metabolismul de pe “acumulare” spre “ardere”.

Se poate merge spre grăsimi (dieta ketogenică, Atkins) sau spre proteine (diete hiperproteice, ex. Dukan). Ambele cu avantaje și dezavantaje, dar as înclina spre keto ca fiind mai sănătoasă, în cazul rar când este ținuta corect.

Iar când se întrerup acest tip de diete consecințele sunt, de cele mai multe ori, neplăcute. Îngrășarea fiind poate cea mai tolerabilă dintre ele.

Balanța calorică

Deși, la o primă vedere, o dietă hiperproteică sau keto funcționează și pe sistemul “fără restricții la cantități”, vine momentul când ele trebuie oricum reduse. Chiar cu “schimbarea metabolismului”, corpul va deveni eficient și în a asimila grăsimile sau a depune excesul de energie din proteine drept grăsimi.

Deci, la un moment dat, tot trebuie reduse cantitățile. Cine își imaginează că există o soluție magică va plăti și pentru următoarea. Și pentru urmatoarea…