Am plecat la timp. Dupa 5 ani de “centru istoric” a venit si ziua sa imi iau “la revedere” de la cladirile pe cale sa se prabuseasca, gropi, santuri, canale, sobolani, gandaci, moloz, noroi, aglomeratie, poluare, puradei, parcagii, bariere, mirosuri pestilentiale, gunoaie neridicate cu saptamanile, taximetristi care blocheaza strazile, vecine care sa imi arunce blesteme, nesimtiti care parcheaza ca la ei acasa blocand zeci de masini si nu lasa un numar de telefon in geam, preturi exorbitante la orice, de la a face cu masina mai mult decat pe jos pana trec de prima intersectie, terase facute pe trotuar de nu mai ai pe unde sa mergi… Am incercat sa imbratisez metropola cu bune si rele, as fi vrut sa descopar farmecul acestui oras imputit dar se pare ca sunt un insensibil. Sau am fost sensibil doar la mizerie si am ratat frumusetile care trebuiau sa se iste din “bube, mucegaiuri si noroi”, vorba poetului.
In ultima vreme am inteles ca, datorita noilor valuri de tineri dornici de distractie, ies si batai in toata regula. Astazi insa m-am bucurat extraordinar de mult sa vad ca pe o strada vecina s-a deschis un consulat. Un consulat aglomerat. La noi in curte era deja un microbuz parcat si oameni care gasisera un refugiu si o toaleta in natura. M-am bucurat pentru ca plec. Pentru ca nu o sa mai fiu nevoit sa pierd o ora pe zi cu parcarea si mutatul masinilor sau sa-mi ard neuronii explicand unor animale ca sunt pe o proprietate privata si nu la ei la tarla.
Ma bucur ca plec. Am vazut “cladirile istorice” si celelalte “obiective turistice” de atatea ori cat sa nu imi doresc sa le mai vad vreodata. Am plecat de la birou in prea multe seri de vineri si sambata pentru a vedea hoardele de betivi cum impanzesc strada pe care eu trebuia sa conduc spre casa. M-a trezit tramvaiul de prea multe ori la 4 dimineata si am numarat cursele de motociclete si tobele de esapament sparte in prea multe nopti. As vrea sa treaca mai mult de 5 ani pana sa fiu nevoit sa mai zabovesc prin aceasta zona din nou. Desi in 5 ani prevad ca prea putine lucruri se vor schimba. Le urez multa distractie celor care acum incep sa descopere aceasta zona si sa isi piarda timpul aici.
Acum insa vreau sa ma trezeasca pasarelele dimineata, sa respir aer curat, sa am locurile mele de parcare, sa dorm linistit noaptea in racoare, chiar si fara aerul conditionat, sa fac 1 minut pe jos pana la birou si 3 pana la sala, sa fie mai multi copaci decat cladiri, curatenie si autostrada spre mare mai aproape si aeroportul mai departe, sa traversez orasul de fiecare data cand plec sau vin din locuri care isi merita numele de oras.
Au fost 5 ani plini(de realizari dar si de suferinte crunte), ma bucur ca s-au terminat si ca intru intr-o noua etapa a vietii mele de bucurestean: etapa “turnul de fildes”.
Later edit: e clar ca lucrurile merg spre bine: am vazut un Cayenne ridicat de langa BNR… bine ca pe partea cealalta erau parcate 50 de masini(cateva cu ecuson) in zona pietonala.
