De data asta marimea portiilor. A portiilor de alimente si a felurilor de mancare de la restaurante.
Cand eram mic nu mancam. Norocul meu, pe undeva. Fusesem invatat de mamaie sa fiu hranit precum puii de vultur, direct in cioculet, doar ca nu mi se mesteca mancarea inainte. Cand am mai crescut era clar ca nu o sa intind mana dupa mancare, ca doar eram obisnuit sa vina singura la gura. Cert este ca mama se ruga de mine sa termin din farfurie. Am avut o revelatie, cand, fiind lasat cu nasa mea o zi, dupa ce am mancat cat am vrut(mancarea mea preferata, vita cu mazare), ramasese cam o treime. Eram cam fastacit… nu vroiam sa o pun in situatia sa se roage de mine sau sa ma preseze, cum facea mama. Dar… surpriza… nasica imi zice “nu mai vrei?”. Cu jumatate de gura ii raspuns: “nu mai pot”. Spre surprinderea mea, imi ia farfuria din fata si gata. Am incercat sa ma scuz, cum eram obisnuit, dar discutia s-a oprit. Aflasem ca se poate. Se putea sa mananc atat cat imi trebuia fara sa fiu nevoit sa sufar din cauza asta.
Oriunde te duci, de la rude la restaurant ti se pune in fata o portie si trebuie sa o mananci. La rude pentru ca altfel le jignesti si risti sa strici toata tarasenia, la restaurant pentru ca daca lasi in farfurie este risipa si se declanseaza concursul tacit cu ceilalti meseni. Fie ca esti baietel, fetita, aschie sau elefant primesti si mananci(probabil) aceeasi cantitate de mancare. Si pentru ca mancarea de calitate e scumpa si greu de facut, cea mai mare parte din “meniu” este constituita din…da… ai ghicit… carbohidrati. Fie ca-i vezi direct sub forma de cartofi, orez, paine, terciuri, coci, paste, paneuri… ei vor constitui, in final, “grosul” potolului cu care te umfli, din punct de vedere al volumului. Caloric vorbind(adica al cantitatii de energie din alimente) este posibil sa se strecoare si o cantitate (ne)sanatoasa de grasimi ieftine, procesate, prajite, arse, toxice(ca la un piure facut cu margarina sau ca la un blat de pizza inecat in ulei). Pentru ca, literalmente, tacamul sa fie complet… dupa ce ai in sistem grasimi si carbohidrati care incearca sa-si faca loc prin sange, ficat si pe sub sorici(in tesutul adipos subcutanat, that is) ii dai cu niste zahar, adica molecula perfecta pentru ingrasare(glucoza+fructoza).
Cum scapam totusi de aceasta pacoste numita “portie”?
La rude esti “mancat”, la figurat, de data asta. Singura sansa este sa iei un supliment care sa blocheze absorbtia nutrientilor, sa incerci sa gusti doar din fiecare fel de mancare si apoi sa arzi caloriile respective(daca exista munci istovitoare de care toata lumea se fereste acum este timpul sa te afirmi ca o persoana muncitoare si pe care toti se pot baza, urmand sa profiti de asta cu alta ocazie).
La restaurant e mai simplu. Cateva trucuri te vor ajuta sa mananci doar atat cat ai nevoie, presupunand ca ai ajuns macar la nivelul la care sa stii macar alimentele care sunt utile pentru obiectivele tale:
1. imparti din start portia in doua parti mai mult sau mai putin egale: ce consideri ca este cazul sa mananci si ce vei cere sa iti fie pus la pachet. Fara rusine, fara discutii, fara regrete. Chiar daca nu o mananci mai tarziu iti poti face pomana cu un om care poate nu isi permite sa manance mai mult decat junk.
2. daca ai parteneri flexibili poti lua cateva feluri de mancare diferite din care sa guste fiecare dupa preferinta, astfel incat cantitatea finala se regleaza si se imparte, de exemplu: ai 4 guri de hranit, dar comanzi 3 feluri de mancare. Diversitatea te va ajuta sa mananci mai putin per total, pentru ca gusturile tale rafinate vor fi satisfacute din mai multe unghiuri. Evident, se poate gasi si un ramator care vrea sa-i sara nasturele de la pantaloni inainte sa se ridice de la masa, dar pentru el poate fi comandat, in mod special, un fel ieftin, dar “spornic”(umfla matzul bine) gen piure, cartofi prajiti, orez, lipii cu usturoi, paine prajita, paste fainoase. Poti chiar sa-i spui ca faci tu cinste cu partea lui, e mai bine sa pierzi doi lei si sa mananci sanatos decat sa te chinui apoi sa arzi niste calorii de care nu aveai nevoie si care ajung, inevitabil… pe burta.
3. oricat de foame ti-ar fi si oricat de buna este mancarea ia cate o bucata mica si mesteca pe indelete. Asta va ajuta la aparitia senzatiei de satietate inainte ca numarul caloriilor indesate pe gat sa fie echivalentul a jumatate de zi de jogging. Evident, daca incerci sa “pui pe tine”, mesteca rapid(dar bine), baga in tine tot ce prinzi si ia niste enzime digestive, ca sa fii sigur ca mancarea ajunge in tine si nu in WC. Pentru multi adolescenti intarziati masa este un concurs de “cine termina primul”, arucand pur si simplu bucati de mancare spre stomac. Totusi, cand ei vor fi suspecti de ulcer si cu tubul pentru endoscopie pe gatlej(ca sa mentionez doar un capat al tractului digestiv care poate fi supus acestei placeri de nedescris) tu iti vei vedea de treaba.
4. de cate ori este posibil, cere garnitura separat, chiar daca smenarii ti-o includ in pret, in speranta ca te vei umfla precum o vita scapata in porumb si nu vei observa faptul ca ai dat pe 100g de friptura pretul unui kilogram de carne. In loc de materia prima pentru fabricarea alcoolului(cartofi, cereale, porumb) cere legume la abur sau o salata de cruditati/muraturi. Refuza din start painea care se pune pe masa. Daca nu reusesti sa-i convingi ca nu te intereseaza cartofii lor prajiti inclusi in pret, orienteaza-te si promite minunatia unui coleg a carui foame se citeste de la un kilometru in stralucirea ochisorilor. In situatia in care mai ai de sapat 100 de metri de sant sau de spart inca o caruta de lemne poti manca si garnitura, pentru ca vei avea nevoie de energie.
A stabili marimea portiei de care ai nevoie la o masa este o arta. Trebuie sa tii cont de predispozitia genetica, de halul in care esti acum si de unde vrei sa ajungi, de ce ai mancat sau vei manca in resutl zilei, de nivelul de efort fizic. Paradoxul restaurantelor este ca daca vrei sa primesti mai putin(ce-i drept, mai de calitate) trebuie sa platesti mai mult iar locurile unde se mananca “mult, ieftin si prost” sunt mult mai numeroase.
