Dupa aparitia agriculturii omul a inceput sa foloseasca drept hrana, atat pentru sine cat si pentru animalele domestice, produsele acestei ocupatii, in special cerealele. Ca forma concentrata de energie, cerealele nu sunt totusi hrana optima pentru celelalte vietuitoare. Animale ierbivore si rumegatoare sunt acum fortate sa se hraneasca intr-un mod nenatural. Cu toate imbunatatirile genetice (selectie, incrucisare si, mai nou, inginerie genetica) produsele finite (carnea, laptele, ouale) de la animalele hranite cu cereale si soia nu au aceeasi calitate (continut nutritional) cu cele provenite de la animalele crescute in libertate si care se hranesc natural (animalele salbatice, peste oceanic).

Abia de cateva zeci de ani a descoperit si hormonii de crestere care au ajutat la obtinerea unei cantitati mai mari de materie organica animala (carne, grasime, oase), intr-un timp mai scurt si cu un consum mai mic de energie/furaje. La fel, tot de cateva zeci de ani s-a descoperit (intamplator) ca antiobioticele permit folosirea mai eficienta a furajelor de catre organismul animalelor (omorand flora microbiana intestinala ramane mai multa energie disponibla pentru a fi asimilata).

Avem deci mai multi factori care concura la continutul si calitatea alimentelor de origine animala.

Furajele

Toate produsele animale din supermarketuri si chiar din piata (de la “tarani”) sunt provenite de la animale crescute cu alte furaje decat ce ar fi mancat daca ar fi fost in mediul natural. Chiar si pestii de acvacultura sunt hraniti cu cereale si soia, fiind colorati artificial. Totusi, ierbivorele crescute fara iarba si pasarile crescute fara acces la pamant (iarba, viermi, larve, minerale) vor avea un continut al carnii foarte diferit de ce ar trebui sa fie. Intr-adevar, unele furaje avansate pot contine adaosuri de vitamine si minerale (mai nou si coloranti), dar ele nu pot replica o alimentatie diversa, naturala, ba din contra pot contine contaminanti periculosi, proveniti tot din surse industriale (metale grele, dioxina, pesticide). Exista in lume ferme care demonstreaza cu teste de laborator continutul real de nutrienti al produselor, comparand cele doua moduri de hranire.

Modul de viata

Expunerea la soare, miscarea, incrucisarea si selectia naturala ar trebui sa ne ofere animale mult mai sanatoase, cu un continut nutritional superior. Continutul de vitamina D, vitamina K, omega 3 si tipurile de grasimi stocate sunt doar cateva elemente influentate major de modul de viata al animalelor.  Unii oameni sunt preocupati si de faptul ca aceste animale sunt chinuite si apoi sacrificate intr-un mod “inuman”. Da, este o problema tot a industrializarii, importata de peste ocean. Totusi, mi-as face griji intai in legatura cu orfanii, malnutritia si oamenii torturati de semenii lor.

Hormonii

Atat pentru crestere cat si pentru productia de lapte pot fi folositi diversi hormoni sau substante cu efect foarte asemanator. Unele sunt incluse in furaje, altele sunt injectate direct animalului. Este suspectata o actiune a acestor hormoni in corpul persoanelor care consuma produsele animale obtinute in acest fel. Desi “studiile” spun ca suntem in siguranta, cred ca putem observa cu ochii nostri si putem gandi cu capul nostru ca situatia reala este diferita. In multe tari folosirea hormonilor de crestere este formal interzisa si partial inlocuita cu folosirea hibrizilor cu crestere naturala rapida.

Antibioticele

Sunt folosite in primul rand pentru prevenirea si combaterea bolilor acestor animale tinute in spatii foarte restranse si cu sisteme imunitare compromise, incercand sa rezolve una dintre problemele create de cresterea intensiva a acestor animale.  Un alt efect major este ca eliminand bacteriile din tubul digestiv raman mai multe calorii disponibile pentru a contribui la cresterea cat mai rapida si eficienta.

Cateodata industria este nevoita sa accepte ca este pe un drum gresit si incearca sa faca anumite corectii, prin interzicerea unor substante sau limitarea folosirii lor, prin controale asupra cantitatilor de contaminanti si prin reglementari privind conditiile de viata si sacrificare ale animalelor. Totusi, sunt doar spoieli menite sa asigure confortul mental pentru cei care nu vor sa accepte ca fiecare dintre noi facem acest lucruri sa se intample, prin faptul ca dam banii nostri acestei industrii. Situatia reala este diferita de la caz la caz si este prea putin cunoscuta in ansamblu.

Scuza comuna este ca “nu am putea hrani populatia globului” daca nu am apela si la aceste metode. Altii cauta o solutie “budista”: daca nu poti acoperi o cerere, atunci o reduci (ex. promovarea vegetarianismului). Totusi, de cele mai multe ori aceste afirmatii sunt facute de oameni straini atat de stiinta nutritiei cat si de cea a cresterii animalelor. Tocmai aceste abordari mecaniciste, de tip maltusian sunt cauza situatiei in care ne aflam. Evident ca fiinta inteligenta care este omul ar trebui sa se intinda cat ii este plapuma, dar la metodele de obtinere a hranei cred ca suntem intr-o directie gresita: in loc sa investim in metode pentru producerea naturala a hranei sunt subventionate si cultivate tot furajele care ne-au adus in situatia actuala.

Personal, nu vad in filmele despre ferme si abatoare un motiv pentru a elimina complet carnea din dieta, ba din contra, produsele de origine animala raman in alimentatia mea, doar ca imi aleg mai bine sursele, modul de obtinere, modul de preparare si cantitatile consumate. Facand aceste alegeri stimulez productia de alimente curate, ba chiar ma implic personal in aceasta activitate, asa cum pot. Din pacate imperiul corupt si corporatiile nu ne dau voie sa facem aceasta alegere. Deci trebuie actionat si activ pentru libertatea de a duce o viata sanatoasa. Pentru ca industria vrea sa produca mai mult si mai ieftin fiecare dintre noi trebuie sa consume mai putin si sa fie dispus sa plateasca mai mult pe alimente de calitate.