Cu totii ne dorim alimente curate si sanatoase. Sau, cel putin, asa pretindem. Dar de unde procuram aceste alimente curate? Sigur, o certificare bio, ecologica sau organica ne apropie mai mult de mancarea ideala, dar, de multe ori exista lipsuri si aici. Pe langa pretul mai mare.
Le crestem singuri
Pentru cine are niste pamant si timp disponibil poate fi o solutie. Totusi, nu iti poti creste peste oceanic, nuca de cocos ori alte alimente exotice, dar cu beneficii pentru sanatate. Poate doar lamaile, daca ai o casa mare. Varietatea de alimente produse este relativ redusa.
Clima, pamantul si daunatorii naturali dintr-o anumita zona sunt si ele limite, chiar daca noile metode (inclusiv permacultura) au marit mult gama de alimente pe care le putem obtine chiar si pe parcele mici sau folosind furaje cumparate (in cazul animalelor). Ar mai fi culesul din zone salbatice (fructe de padure, ciuperci), pescuitul (atentie la furajele cu care sunt hraniti pestii) si vanatoarea, pentru un numar mic de oameni fiind utile.
Aceasta metoda are avantajul ca iti ofera in control maxim, dar si limitari legate de volumul mare de munca fizica (si timp) care trebuie investite. De multe ori sunt necesare si diverse utilaje care nu isi vor amortiza costurile niciodata. Pomii fructiferi din zona noastra, nucii/alunii, legumele clasice (inclusiv cartof, radacinoase care tin peste iarna), gainile, iepurii si alte animale mici pot furniza o buna parte din necesarul de hrana. Condimentele (busuioc, menta, oregano) pot fi crescute si in jardiniera, intr-un apartament.
Din pacate, parvenitismul prea prezent in societatea noastra face ca oamenii sa investeasca mai mult in gazon decat intr-o gradina de legume.
Le creste cineva pentru noi
Este similara cu prima varianta, daca suntem suficient de apropiati de producator. Fie ca sunt rude, cunostinte sau oameni care pot sa respecte conditiile noastre. Le putem cumpara pui, seminte, furaje, le putem furniza pesticide naturale sau le putem furniza informatii despre cum sa actioneze.
Laptele, animalele mai mari (porc, oaie, vita, curcani) sunt accesibile prin aceasta metoda.
Si aici apar riscuri legate de contaminarea pamantului, de exemplu, sau de nerespectarea metodelor convenite de crestere. De multe ori metodele traditionale nu sunt si cele mai sanatoase. De exemplu, a da porcilor toate resturile alimentare (inclusiv alimente stricate, arse) duce la o potentiala acumulare de substante toxice in carnea lor. Sa ne gandim si la gainile inchise si care primesc furaje clasice sau la vacile pascute pe marginea soselelor, unde nivelul de poluare este foarte mare.
Le cumparam de la producatori cunoscuti
Fie ca sunt tarani (particulari), fie ca sunt mici ferme, producatori mai mult sau mai putin locali, avem posibilitatea sa-i cunoastem, sa le vizitam fermele, sa urmarim metodele folosite. Targurile si magazinele producatorilor adevarati sunt si ele o varianta, dar, fara o traditie si fara o standardizare e greu de spus daca ai cumparat un aliment curat.
Controlul este practic zero, pentru ca “nu esti acolo” si nu stii ce face “taranul” pentru a-si spori productia sau reduce costurile. Nu din rautate ci din comoditate, necunoastere sau dorinta normala de a castiga mai mult. Deci nu ii putem sponsoriza la nesfarsit mergand doar pe incredere, platind preturi mari pentru alimente “normale”.
Le cumparam din piata
Cea mai proasta solutie. Nu poti cunoaste personal producatorul, nu ai nici un fel de control asupra provenientei sau chimicalelor folosite in obtinerea acestor alimente. Chiar si “pe marginea drumului” putem gasi cea mai proasta calitate provenita din importuri dubioase, alimente contaminate, contrafacute, chimizate excesiv.
Un semn sunt ambalajele dar si prezenta unor alimente care nu cresc in zona respectiva, semn ca sunt cumparate de la “en-gros”. Acele cai de import gri, unde nu exista trasabilitate, controale, testari ale produselor. Ba mai rau, un debuseu pentru alimente refuzate prin alte parti sau care nu respecta standarde de calitate si siguranta (de obicei non-UE). Nu avem de ce sa cumparam din piata alimente care nu cresc in zona noastra.
Sigur, mari raman babutele care vand patrunjel sau alte alimente din gradina proprie, dar, oricat de mult am vrea sa ne mintim singuri, nu reprezinta o solutie sustenabila pe termen lung. Gradinarii clasici care aduc legume locale, dar in afara sezonului, vor folosi orice mijloace pentru a-si mari productia. Au in arsenal pesticide, stimulatori de crestere, ingrasaminte si cultiva, de obicei, un pamant secatuit de ani si ani de monoculturi.
Alimente curate din supermarket
Paradoxal, aici ai cel mai mare control. Stii ce cumperi. Doar ca nu ne convin alte aspecte. Soiurile “de supermarket” sunt selectate pentru alte calitati decat valoarea nutritionala sau gust. Trebuie sa fie frumoase, sa reziste mult, sa fie ieftine, standardizate si produse in cantitati uriase. Pentru economie, marii comercianti prefera sa lucreze cu cat mai putini producatori.
Chiar si atunci cand supermarketurile investesc in educarea producatorilor, in seminte, testari ale pamantului si produselor, promovare (de exemplu programul Gusturi Romanesti de la Mega Image) exista o reticenta a cumparatorilor, care, desi informati, prefera sa se refugieze in ignoranta si sa spuna ca “toate sunt la fel” sau ca “nu au gust ca alea de la bunica”.
Sigur, in supermarket poti gasi si multe alimente daunatoare, lamai vopsite, mere date cu ceara, produse neconforme sau refuzate de altii. Dar macar le vezi, ai o eticheta, ai pe cine sa tragi la raspundere in caz de ceva.
Sa lasam miturile deoparte
Deci ne evaluam necesitatile, ne asociem cu mai multi cumparatori care au acelasi interes ca si noi, cautam, verificam, ne informam, producem cat putem si cumparam restul. Si lasam miturile cu babute care vand mere viermanoase, dar sanatoase, pentru naivi. In tarile civilizate calitatea alimentelor este net superioara, gustul este si el acolo, daca stii ce sa cumperi si de unde sa cumperi.
