Arhiva etichetelor: democratie

Cine semneaza?

Cristian Margarit Publicat în de 4

 
Auzim ca “Romania a semnat”, “Parlamentul a ratificat”, “Comisia a aprobat” si apoi fraza se continua cu cate o sentinta la moarte. Fie ea la moartea fizica (chimicale in agricultura si mancare, industrii poluante, extractie miniera cu cianuri, reducerea fondurilor pentru spitale sau medicamente) sau moartea spirituala (interdictia liberei exprimari, anularea dreptului la viata privata, sabotarea actelor de cultura etc.). Listele pot continua la nesfarsit, astfel ca ne intrebam: de ce lasam asta sa se intample? Chiar nu putem face nimic? Sau e in puterea noastra sa facem aceasta schimbare, incepand cu deciziile pe care le luam fiecare dintre noi?

Eu nu am votat-o pe doamna care a semnat permisiunea de folosire a initiumului in agricultura, nici pe cei care semneaza angajamente de combatere a contrafacerilor in numele meu, datorii pe termen lung ale tarii, chimicale de pus in alimente ori altceva care imi influenteaza viata. Acesti “semnatari” au nume, sunt niste persoane, oameni care pot fi identificati, cautati, trimisi acolo unde le este locul. Multi dintre ei sunt inteligenti si competenti, cu studii si experienta. Totusi, reprezinta alte interese decat cele care i-au votat sau angajat in functii publice.

Prin sistemul usilor rotative (revolving door system), fosti angajati ai corporatiilor ajung ministri, chiar pe domeniul unde corporatia ataca o tara (economic, dar nu numai), indiferent ce partid este la putere. Adica unii intra si altii ies, persoane diferite, dar pusi in functii si dirijati de aceleasi interese. Deci nu oamenii sau partidele de la putere trebuie schimbati, ci sistemul in sine. Daca ne uitam in istorie, orice imperiu si sistem a cazut pana la urma si a fost inlocuit de altceva. Acelasi lucru se intampla si acum. Depinde de noi sa participam la constructia unui nou sistem, care sa ne reprezinte mai bine si sa ne duca spre o viata mai buna, din toate punctele de vedere.

Problema este coruptia. Da, puterea corupe, tocmai de asta democratia inseamna o presiune permanenta din partea cetatenilor, mijloace de control si, evident, pedepsirea dura a celor care ne fac rau. Grav este ca acest rau este facut constient, in cunostinta de cauza, nu din intamplare, nestiinta sau lipsa unor alternative mai bune.

Eu unul sunt dispus sa accept ca se fura bani din buget, ca se dau legi in favoarea altora insa pana la mancare si sanatate. Sa fure cat pot si sa se ingroape cu banii furati, dar macar sa nu ne otraveasca.

Solutia este ca fiecare dintre noi sa ne implicam, in ce masura putem, atat in participarea la vot/dezbateri/partide/conducere/control cat si in educarea celor din jur, oricat de greu si inutil ar parea. Atitudinea de toleranta in fata ignorantei si lipsei de implicare sociala este o capcana. A spune ca “totul e hotarat dinainte” si ca “oricum noi nu avem nicio putere” mi se pare un act de lasitate. Solutiile nu pot fi individuale pana la capat, pentru ca traim intr-o societate si depindem si de ce gandeste “prostul” de langa noi.

Cleptocratie

Cristian Margarit Publicat în de

Acum cateva zile cineva propunea reducerea numarului de parlamentari, ca masura de a face “economie”. Da, economie de democratie.

Primele democratii din Grecia Antica isi propuneau ca un numar cat mai mare de oameni sa participe la luarea deciziilor si la aplicarea acestora in viata comunitatii. Acum, faptul ca s-a ajuns de la “cat mai multi” la “mai putini” mie mi-a ridicat niste semne de intrebare. Ma gandeam ca mult hulita noastra “democratie reprezentativa” va fi si mai proasta, din moment ce va fi un numar mai mic de oameni care va lua decizii si le va aplica in numele tuturor. Facand o documentare pe aceasta tema am dat si peste un concept cu care suntem cu totii foarte familiari, chiar daca nu ii cunosteam denumirea oficiala: cleptocratia.

Adica treaba sta cam asa: unii se duc la vot. Altii sunt votati. Apoi acesti “votati” isi fac de cap 4-5 ani, dupa care sunt schimbati cu altii si tot asa. Licitatiile aranjate, contractele cu statul, nepotismele, abuzurile si tot restul devin absolut normale si acceptate de toata lumea. “Cetateanul” nu are nici o sansa: este “sondat” si analizat de specialisti, auzind fix ce vrea sa auda in prag de alegeri, luand apoi fix ce trebuie sa ia pana la urmatoarele.

Revenind la subiect: cat de naiv sa fii sa crezi ca reducerea numarului de parlamentari poate duce cumva la o democratie reprezentativa  imbunatatita?  Sau cat de naiv sa fii sa mai pui botul in 2009 la gogosi de tipul “ma vrea poporul, ma sacrific pentru popor”?

Sanse pentru cei care vor sa traiasca linistiti sunt prea putine. Regula este “mananca sau vei fi mancat”. Asta in “privat”. In sectorul public este “cine nu este cu noi este impotriva noastra”.

Sau deja s-a impacat toata lumea cu ideea ca nu putem mai mult, ca societate?

Trei sferturi spun NU.

Cristian Margarit Publicat în de 10

De data asta m-am alaturat celor care nu mai voteaza.
De cand am implinit 18 ani nu am lipsit la nici un “scrutin”. L-am votat pana si pe Oprescu, doar pentru a vedea cum se cheltuie banii publici pe banci de mii de euro si “elemente de mobilier stradal” care costa de parca ar fi facute din aur. Am trait sa vad si cum pe bulevardul pe care locuiesc s-au schimbat a 3-a oara bordurile in doi ani.

votat

Totusi, mi-a ajuns, poate o sa ma mai duc la vot cand va trebui sa votez pentru mine. Dar oare am putea merge TOTI la vot si sa votam cu noi insine? Suntem oare blocati in democratia reprezentativa sau tehnologia moderna ne-ar permite sa decidem cu totii, pentru ca, pana la urma, platim cu totii? Fara sa mai fie nevoie sa delegam puterea unor oameni despre care nu stim nimic, oameni care vor decide conform intereselor personale fara a putea fi vreodata trasi la raspundere? De ce copiii si nepotii mei sa plateasca niste datorii ale caror conditii de contractare nici macar eu nu le stiu? De ce sa decida cateva zeci de persoane ca a pune garduri noi in parc e mai important decat apa curenta si canalizarea catorva sute de mii de bucuresteni? De ce sa se dea legi si reglementari care sa sufoce pur si simplu economia? De ce sa platim de 5-10 ori mai mult pe kilometrul de autostrada, care oricum nu se face? Chiar nu se poate altfel? Chiar nu suntem in stare sa schimbam nimic? Chiar trebuie sa ne impacam la nesfarsit cu situatii unde pierdem intotdeauna intr-un joc ale carui reguli sunt facute de altii?

De-a lungul anilor am avut ocazia sa fiu implicat in diverse campanii electorale. Competenta, interesul public sau integritatea alesilor sunt doar niste vorbe goale. Nu exista asa ceva. Competenta in orice domeniu nu este data de capacitatea de a convinge pe unii sau pe altii sa puna o stampila, prin metode care merg de la minciuna sfruntata pana la manipularea fina. Interesul public nu exista, dovada o avem in fiecare secunda a vietii noastre, nici nu e nevoie sa scoti capul pe geam pentru a realiza ca singurul interes care gestioneaza banii publici si puterea este interesul personal al unor oameni care ajung sa fie alesi. Integritatea alesilor nu are cum sa existe pentru ca pentru a ajunge intr-o pozitie “eligibila” trebuie sa te faci frate cu ei. Orice om care ar vrea sa corecteze acest sitem este automat aruncat in flacarile iadului de catre toti ceilalti, speriati ca li se va lua ugerul de la gura.

Avand in vedere absenta de la vot a trei sferturi din populatie, mi se pare inutil sa continuam cu aceasta metoda de aplicare a democratiei. Este, cel putin pentru tara noastra, gresita. Dincolo de faptul ca nu mergem la vot, rezultatele voturilor au fost dezastru dupa dezastru. Chiar si acum, alesii cunoscuti ar fi mai degraba personaje intr-o piesa a lui Caragiale, in timp ce grosul listelor este format din necunoscuti. Nu exista consultarea post-electorala cu alegatorii, nu exista responsabilitate, nu exista prezentarea rezultatelor, nu exista decat dezinformare si manipulare.

Mi-e greu sa cred ca nu putem gasi o metoda mai buna, cum am vazut de curand intr-o tara ceva mai occidentala:

afisaj

La astia cum de se poate o campanie electorala PE IDEI, fara tone de hartie care sa murdareasca toate orasele, fara capete zambarete pe care le vezi doar odata la 4 ani? Cum se poate ca alegatorul sa fie chemat la vot pe principii economice sau legislative si nu pe “sa traim bine”, “impreuna la bine si la greu”, “pentru o viata mai buna”, de parca se face reclama la bere sau supermarketuri? Chiar atat de prosti suntem, ca nu putem lua hotarari? Ma uit la nivelul de inteligenta al natiunilor si suntem pe un loc bunicel, cu o medie de 94 de puncte la IQ(da, surprinzator, ca daca ne-am lua dupa cum ne ducem viata pare ca suntem o tara de cretini).  Suntem la egalitate cu Israelul. Gen tara aia din desert de unde importam noi legume. Facuta de oameni pribegiti mii de ani… deci da, teoretic, romanii sunt la fel de inteligenti ca evreii. Si totusi nu suntem in stare sa ne producem propria mancare.

Faptul ca am fi cu 20, 50 sau X ani in urma altor tari mi se pare tot o manipulare si un abandon. Evident ca o populatie saracita, tinuta in ignoranta si dezamagita este mult mai usor de manipulat in favoarea unei minoritati care isi face de cap si care traieste cu impresia ca are cumva dreptul sa ii trateze pe ceilalti ca pe niste sclavi.

Coruptia generalizata se mentine prin complicitatea celor care spera ca printr-o metoda oarecare vor ajunge si ei sa puna mana pe ciolan. Din pacate, aceasta categorie formeaza grosul populatiei.  Cei care sunt in varf si cei care isi mentin cinstea si corectitudinea sunt foarte putini.  Poate cu ocazia crizei si a saraciei generalizate din ce in ce mai multi oameni vor realiza ca sistemul nu este decat o pacaleala si trebuie schimbat din temelie.

PS: stiu ca e un mesaj lamentabil si plin de clisee, dar vorba reclamei “trebuia sa spun asta”.

Cine sunt cei care ne conduc?

Cristian Margarit Publicat în de 3

Cred publicul larg intelege prea putin un lucru esential: pentru a ajunge intr-o pozitie de conducere, in orice partid, organizatie, institutie a statului este nevoie de un sir interminabil de compromisuri, aliante cu diverse grupuri de interese, legaturi de toate felurile cu tot felul de oameni. Exceptiile sunt extrem de rare si, de obicei, eliminate in orice mod cu putinta.
Altfel, vitele care se duc la vot(ma includ si eu aici) nu au cum sa cunoasca acei oameni si “sa aiba incredere in ei”.
Pe de alta parte, ca oamenii care tind sau ajung la conducerea unei organizatii/asociatii/tari etc. sunt selectati ca un grup santajabil, fiecare avand la mana pe fiecare cu diverse lucruri. Indiferent in ce parte si cat este inclinata balanta “ce face pentru el si ce face pentru societate/alegatori”.
Ce vedem noi public nu este decat un teatru iar alegerile noastre se fac pe baza informatiilor care ne sunt date. Sunt variabile, nume pe o lista. Oameni pusi sa ia anumite decizii in numele elitei conducatoare.
Am mai spus asta: adevarul e o chestie de statistica.
Democratia ar fi valabila atunci cand toti am avea toate informatiile si am fi implicati direct in procesul de luare a deciziilor. Desi tehnologia moderna ne-ar permite asta(internetul), nu sunt sigur ca mi-ar conveni ca deciziile sa fie luate de “toti”.
Deci democratia se reduce pana la urma la grupul ala redus de oameni care detin resursele si informatiile(deci puterea). Ei iau deciziile si au specialisti in comunicare(manipulare) care sa prezinte atat datele de intrare, deliberarile, concluziile si chiar efectele in asa fel incat prostimea sa fie multumita.

Problema apare cand noi categorii de oameni au acces la informatie, au destula inteligenta si, in final, desulta putere(prin modul in care activitatea lor influenteaza societatea). Acesti oameni au 2 variante:
1. intra “in sistem”.
2. bat apa in piua cu vorbe o perioada si apoi sunt redusi la tacere.
Varianta 3 se numeste revolutie. Dar, ca noua societate sa functioneze… are nevoie de… si aici ne intoarcem la pasul zero si ciclul se reia.