Detoxifiere – mit sau realitate?
Pentru a afla dacă ideea de detoxifiere chiar există va trebui întâi să înțelegem “tox”-ul din “detox”. Primul pas este să ne expunem la mai puține toxine exogene: poluarea, fumatul, alimente cu componente toxice (inclusiv plante), pesticide, anumiți aditivi alimentari, produși ai temperaturilor înalte de gătit (“grătarul” este cancerigen), disruptori hormonali, cum ar fi xenoestrogenii (BPA-ul din plastic).
Dar iată un studiu științific (are și 209 referințe) care nu doar confirmă posibilitatea modulării proceselor de detoxifiere ci dă și soluții concrete. Da, cu nume și formule chimice. Cu doze, interacțiuni, contraindicatii etc.
Ce sunt toxinele?
Paracelsus, părintele toxicologiei, spunea pe la 1500 că “doza face otrava” (“sola dosis facit venenum”), subliniind astfel că până și apa sau oxigenul pot fi “toxine” dacă doza este suficient de mare. Totuși, trecând atâta amar de vreme, Știința a ajuns la concluzia că sunt și substanțe toxice în orice doză. Iată niște exemple de neurotoxine:
http://www.thelancet.com/journals/laneur/article/PIIS1474-4422(13)70278-3/fulltext
Pentru subiectul nostru avem însă câteva categorii principale de subsanțe care sunt toxice în cantitățile întâlnite zi de zi: toxine produse în corpul nostru prin procesele metabolice, toxine prezente natural în mediu (în special in mâncare), toxine “puse” de om în mediu (de la metale grele la pesticide) sau în alimente (atat cele provenite din preparare cât și aditivii alimentari). Pentru toxinele prezente in mancare click aici.
Toxinele pot afecta negativ multe organe, sisteme și țesuturi, de la echilibrul hormonal și până la neuroni (neurotoxinele). Efectele sunt de la oboseală, probleme de imunitate și digestie până la cancer.
În cazul unora dintre aceste toxine există mecanisme pentru detoxifiere, mecanisme greu puse la încercare de cantitățile din ce în ce mai mari la care suntem expuși. Chiar și în corpul nou-născuților încep să fie găsite substanțe străine (nocive), primite de la mamă.
http://www.ewg.org/research/body-burden-pollution-newborns
Putem grăbi sau ajuta detoxifierea?
Aceasta este marea întrebare. Unii sunt tentați să spună că “organismul își face treaba singur și nu are nevoie de ajutor. Fără îndoială. Doar că toxinele cu care ne întâlnim zi de zi sunt mult mai diverse și în cantități mult mai mari decât în mod natural. Deci am vrea și să ajutăm puțin, dacă se poate. Nu să ne trezim direct bolnavi. Iată un exemplu simplu:
https://www.hindawi.com/journals/jnme/2015/760689/
Dacă mâncăm prea multă sare (necesară dealtfel în anumite cantități) putem ajuta eliminarea excesului prin consumul mai mare de apă și prin inducerea transpirației (saună, sport). Același lucru este valabil și pentru alte minerale, unele toxice chiar și în doze mici.
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21057782
Există o dietă pentru detoxifiere?
Dieta influențează pH-ul urinei și astfel eliminarea unor compuși organici. Deci, prin alcalinizarea urinei mărim excreția unor acizi.
Excesul de (xeno)estrogeni se combate mâncând mai multe crucifere (rucola, broccoli, varză).
Chiar și glucoza este toxică pentru sistemul nervos atunci când avem în sânge cantități prea mari (consum de zahăr, dulciuri). Produșii de glicare avansată sunt sintetizați în cantități mai mari și sunt foarte greu de eliminat din corp ulterior. Suplimentarea cu vitamina C poate contribui la prevenirea formării lor.
Apoi, putem contracara încă din tubul digestiv absorbția sau reabsorbția unor toxine (inclusiv metale grele) prin consumul de alimente bogate în fibre și chelatori naturali (coriandru, spirulina, seleniu). Suplimentarea cu zinc pare să inducă o sinteză crescută de metaloproteine. Un simplu exemplu. Clorela, celebra algă, este altul.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12777158
Ficatul poate fi ajutat atât cu silimarină (extract de armurariu) cât și prin stimularea secreției de bilă (ghimbir). Alte elemente importante sunt vitaminele B2, B3, B6, B12, B9, flavonoizii. Și aminoacizii metionină, cisteină, glutamină, glicină (găsită în colagen), taurină (doar surse animale). Colina (gălbenuș, conopidă), vitamina B5, magneziul (aici intervin frunzele verzi și semințele de cânepă).
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20564545
Radicalii liberi pot fi și ei neutralizați printr-un aport mai mare de antioxidanți în alimentație. Nu vrei să te bazezi pe efortul antioxidant făcut de corp, în special pentru că este limitat atât pe moment cât și ca o capacitate totală pe durata vieții. Adică sistemele se uzează.
Și inulina face treabă buna în colon. Reduce inflamația. Frumos.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/28068390
Tartrazina, un colorant neurotoxic poate fi contracarată cu… ulei de ficat de cod. WOW.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/26190785
Pauza alimentară și detoxul cu sucuri
Postul negru sau o dietă foarte restrictivă (doar sucuri) pot aduce, pe lângă alte riscuri, eliberarea bruscă din rezerve a grăsimii (care devine toxică în cantități mari), împreună cu diverse substanțe stocate în ea (de la xenoestrogeni până la mediatori ai inflamației).
Deci clasicele “diete cu sucuri pentru detox” pot fi chiar periculoase, din acest punct de vedere, dacă ajung să înlocuiască pentru prea multă vreme o dietă diversă și sănătoasă. Plantele din familia cruciferelor (varză, broccoli) ajută la detoxifiere prin încetinirea ritmului de activare a toxinelor în vederea eliminării în faza II.
Când mai și mâncăm?
Există o graniță foarte fină între malnutriție și modul în care este, de obicei, înțeleasă detoxifierea- excluderea unor grupe alimentare și consumul mare de sucuri vegetale. Chiar dacă unele plante ajută la detoxifiere, lipsesc proteinele, grăsimile sănătoase, anumite vitamine și minerale.
Deci orice program pentru detoxifiere trebuie completat cu o alimentație diversă, care să furnizeze toți nutrienții esențiali. Iar dacă suspectezi că ai o intoxicație, primul pas ar trebui să fie către medic și investigații serioase.
E interesant că anumite condimente folosite pentru detoxifiere (cum ar fi turmericul), acționează pozitiv la doze mici, fiind inhibitoare la doze mari.
Există sau nu “dovezi științifice”?
Sigur că există. Câteva link-uri chiar în acest articol. Dar dincolo de ele contează experiența personală. Mai ales că a mânca niște condimente în plus sau a bea apă și transpira prin sport nu prezintă chiar un risc pentru sănătate.
Deocamdată cercetările științifice în acest domeniu sunt la început, neexistând metode bine definite sau un consens asupra eficienței unor simple extracte de plante sau sucuri în eliminarea accelerată a toxinelor din corp. http://www.eoearth.org/view/article/152706/
Este clar că avem nevoie de mai multe instrumente prin care să eliminam toxinele pentru care corpul nostru nu este pregătit, mai ales când cele mai multe soluții comerciale actuale pot fi puse sub semnul întrebării.