De la 20.00, in direct la Activ FM despre relatia dintre fumat si slabire, despre dieta lui Dumnezeu, despre metodele reale de a scapa de grasime, despre zahar si rudele sale.
Puteti suna in direct sau trimite SMS la 0734 22 02 02 pentru a pune intrebari in legatura cu subiectele abordate.
“Care Dumnezeu?” ar intreba unii. “Nu exista Dumnezeu” ar spune altii. Chiar si Dumnezeul din religiile abrahamice (Iudaism, Crestinism, Islam) pare sa aiba indicatii diferite despre ce ar trebui sau nu sa mancam.
Pentru ca ne trebuie un punct de sprijin si in dieta (nu doar in viata spirituala) se poate recurge si la acest argument atunci cand ne alegem un mod de alimentatie. Ce scriu cartile sfinte? Care este viziunea asupra nutritiei pe care o au rabinii, preotii sau imamii? Ne putem duce la Buddha, putem afla si despe alte moduri de alimentatie, cum ar fi vegetarianismul Jain, lacto-vegetarianismul hindus ori credintele animiste ale vanatorilor si culegatorilor. In orice sistem de credinte sunt si indicatii despre cum ar trebui producem hrana, cum sa o preparam, cum sa o mancam, alimente si chiar combinatii alimentare interzise.
Deci ar trebui intai sa stim la ce Dumnezeu ne referim, pentru ca desi religiile monoteiste pretind ca este numai unul, El este privit din unghiuri diferite iar scrierile sfinte au si diferente, mai ales ca cele trei despre care vorbim sunt originare dintr-o zona a lumii unde exista o anumita clima. Poate ca alimentatia nordicilor ar trebui sa fie diferita de cea a celor din Israel sau Peninsula Arabica. Poate ca Amazonul ofera alte alimente decat desertul australian. Chiar si cele doua mari civlizatii separate de un munte (cel mai mare, ce-i drept) au diferente nutritionale majore, atat intre ele cat si in interior.
Fara indoiala ca Tora, Biblia si Coranul ne prezinta nutritia primilor agricultori si pastori sedentari, cu un balans intre Nil si bazinul Tigru-Eufrat. Apoi civilizatia greco-romana si-a pus amprenta definitiv, povestea evoluand destul de putin in Europa dupa secolul al patrulea. Deci este influentata de acea dependenta din ce in ce mai crescuta de putine culturi (in special graul), de capriciile climei (care au existat dintotdeauna). De faptul ca fenomenul desertificarii incepuse deja si atunci trebuiau eliminate animalele care stricau pamantul. Dar sunt si avantaje, acum alimentele puteau fi stocate si folosite pentru a hrani armatele de soldati sau de constructori. Vor mai trece 1000 de ani pana cand alti nomazi vor distruge partial aceasta civilizatie.
In Biblie avem mentionate o serie de alimente, dar exista si dezbateri privind sensul traducerii unor cuvinte din limbile arhaice in care gasim textele sfinte. Ramanem cu intrebari daca noi, care citim acest articol mancam sau nu carne? porc? pesti fara solzi? crustacee? carne si branza impreuna? Mancam alimente care nu sunt mentionate, dar care au fost aduse in dieta noastra mai tarzi? Orezul? Soia? Porumbul? Lamaile? Pestele oceanic? Nuca de cocos? Mancam si fructe fara seminte? Ulei sau sursele intregi? De ce nu mancam greieri si lacuste?
Dumnezeu a pus si otravuri in unele seminte (graul si soia fiind cele mai populare), le mancam asa cum sunt sau le procesam pentru a deveni comestibile?
Si daca stramosii Europei au trait in aceasta zona, unde s-a facut una dintre revolutiile neolitice, putem aplica mai multe din ce au facut ei cateva mii de ani?
Cand se fac descoperiri in stiinta nutritiei aproape in fiecare zi, cat putem prelua din modul cum vedeau viata stramosii nostri si cat ar trebui sa aplicam din ceea ce stim acum despre interactiunea dintre alimente si corpul nostru? Stim aproximativ ce mancau oamenii acum milioane sau sute de mii de ani, intrebarea este daca ar trebui sa mancam si acum la fel (predominant carne/organe/grasime animala + frunze, ca in dieta “Paleo”) sau sa trecem pe dieta vegana predominant cruda 80% din calorii din carbohidrati)?
Putem oare sa consideram graul si cerealele ca aliment de baza cand soiurile moderne au doar cateva zeci de ani iar in antichitate se cultivau cu totul altele? Putem spune despre paine =faina alba+drojdie+sare+aditivi ca este tot una cu painea lui Ezekiel? Si cand a fost instruit sa o faca? Atunci cand nu mai era altceva de mancare.
Unii merg si mai departe, argumentand ca “mana” era, de fapt, o cultura de alge (cum ar fi spirulina sau clorela), produsa intr-un bioreactor antic, pe care triburile obligate la traversarea desertului le-ar fi primit de la ingeri.
Am scris in 2010 un articol despre transformarea dietei in religie. O alta forma de fundamentalism sau habotnicism, o capcana in care cad si oameni inteligenti, din pacate intr-un numar din ce in ce mai mare. cand se manca painea? din ce era facuta?
Ca e keto, low-carb, vegan, monty, south beach, de 13 zile, cu orez… dieta trece de la metoda de obtinere a sanatatii si slabirii la mod de viata la credinta, de multe ori oarba. Cu cat trece timpul aflu ca viata noastra este o chestiune de credinta si mai putin de filosofie sau logica.
Pe vremuri dieta facea parte din religie, ca mod de viata. Pe masura ce omul isi imbogateste cunostintele despre lume si il impinge pe Dumnezeu spre zone si colturi din ce in ce mai obscure, unii dintre noi, ramasi fara “obiectul credintei” ne indreptam catre diverse alte lucruri. Unii ajung sa creada in bani si putere. Altii in iubire. Altii in droguri, sex. Cei mai norocosi cred in iubire, bunatate, frumusete, cultura, umanism.
Dietele au scripturi- cartile despre dieta. De multe ori tot bazate mai mult pe credinta decat pe dovezi stiintifice. Dietele au si temple, chiar daca virtuale, site-urile si forumurile. Avem profeti cu site-uri, carti, bloguri. Avem si zile dedicate unor alimente(ex. Ziua Painii). Apar chiar si extremisti, razboaie religioase. Oricine poate avea o parere si dreptul sa caute adepti. E prea putin loc pentru bun simt si colaborare. Desi apar noi informatii zi de zi, fiecare vrea sa aiba dreptate si sa inventeze dieta ideala, care ne rezolva toate problemele.
Dieta este, in final, responsabilitatea fiecaruia dintre noi. Ce mananci iti influenteaza atat corpul cat si mintea, atat acum cat si peste ani. Un lucru atat de important ar cere o atentie mult mai mare din partea noastra, nu doar insusirea ideilor altora si repetarea lor mecanica. Chiar pusi in fata propriului esec multi isi mentin “credinta” distrugandu-si sanatatea. Nevrozele si psihozele sunt transferate spre ceea ce mancam. Dieta devine un scop in sine.
Avem nevoie sa credem in ceva. De ce nu ar fi friptura de vita, uleiul de masline sau fasolea incoltita? Si, peste toate… foamea!
In diet we trust!
