De la 12.00 la Realitatea TV discutam despre etichetarea alimentelor.
Ce urmarim atunci cand avem in fata un aliment cu ambalaj si eticheta? (origine, producator si modul de productie/procesare, ingrediente, cantitate, pret, continut nutritional, data de expirare)?

Fac eforturi semnificative sa asigur o parte cat mai mare din alimente din productie proprie (gradinile parintilor nostri si rudelor), din surse artizanale verificate (o vecina care creste capre sau gaini), produse care nu au nevoie de eticheta. Dar avem si necesitati care trebuie acoperite din comert, asa ca ne informam si cu privire la etichete.

Personal urmaresc sa cumpar in primul rand produse organice/bio sau de captura in cazul pestelui si fructelor de mare. Am incredere in producatorii mari si cu o traditie cat mai lunga in domeniu, care au metode perfectionate, isi permit sa faca teste si sa respecte standarde inalte de calitate. “Natural” sau “traditional” nu inseamna ca alimentul este mai curat, valabil si pentru certificarile “bio”, care se fac pe baza de hartii si mai putin pe baza unor testarii nivelului de pesticide, spre exemplu.

Lista de ingrediente este foarte importanta, ele fiind trecute (cel putin teoretic) in ordinea cantitatilor continute in produs. De multe ori pe eticheta este mentionat “fructe” sau “omega 3” in timp ce continutul real este nesemnificativ. La fel si prezenta imaginilor pe ambalaj, in scop de a inselaciune. Aici intervin cunostintele suplimentare privind chimia alimentara si denumirile aditivilor care ar putea fi folositi, pentru ca sunt permise denumiri alternative, in special in cazul celebrelor “E”-uri, existand firme care afirma pe eticheta “fara E-uri”, dar care includ aditivi alimentari cu numar E.

Pare ciudat, insa trebuie sa cautam si cantitatea neta de aliment. De multe ori se folosesc ambalaje supradimensionate sau alimentul este insosit de alte componente, mai putin valoroase (ex. ulei de floarea soarelui sau solutie salina).

Continutul nutritional (calorii, proteine, lipide/grasimi, carbohidrati/glucide) este si el inclus pe etichetele produselor ambalate insa prea putini oameni le cunosc semnificatia reala. Mai mult, anumite moduri de alimentatie (low-carb, paleo) sustin folosirea grasimilor saturate, in timp ce teoria clasica (comerciala) spune ca aceste grasimi ar fi daunatoare.

Pentru mine data de expirare este ultimul lucru la care ma uit, pentru ca un produs poate sa fie alterat in termenul de valabilitate sau bun pentru consum dupa termen. Conteaza mai mult aspectul, gustul, mirosul, consistenta, textura, dupa care ma orientez atunci cand il mananc efectiv. Bineinteles ca nu cumparam alimentele expirate si semnalam comerciantului problema.

Recomand cartea “Etichetarea alimentelor prin exemple” pentru cei care vor sa se documenteze si sa inteleaga acest sistem complex parca destinat inducerii in eroare a consumatorului (desi, declarativ, el isi propune clarificare, informare, transparenta).

Cel mai important este sa ne informam inainte de a merge la cumparaturi, de a avea o lista cu alimentele preferate-verificate si de a cumpara noi produse doar in urma unei documentari atente, nu la impuls ori influentati de reclame si recomandari.