Cine iti stabileste standardele cand vine vorba de cum arati sau de conditia fizica? Revistele? Sportivii de performanta? Instructorul de la sala? Filmuletele motivante? Fashion TV? Arnold? Photoshopul? Vreun american despre care nu stii mai nimc, in afara de faptul ca iti spune povesti frumoase, care nici macar nu sunt scrise de el?

Statistic vorbind, poate exista o “greutate ideala”, o limita a “circumferintei abdominale” si chiar un “indice de masa corporala”, care nu tine seama de compozitia corpului ci doar de inaltime si greutate. Totusi, se ajunge la bancul celebru: daca eu am mancat un pui si tu nu ai mancat nimic inseamna ca suntem amandoi satui, in medie. Totusi, unii oameni au o structura osoasa mai mare, sau mai multa masa musculara. Un om care a facut sport toata viata (avand si dotarea genetica necesara) este normal sa arate mai atletic decat unul care face sport doar de placere sau care are o perioada mai scurta de antrenament.

Sunt oameni care pot manca foarte mult fara sa se ingrase, in timp ce altii au un strat adipos mai mare chiar daca tin regim si fac sport in mod regulat. Din punct de vedere medical, stratul de grasime optim, sanatos pentru om, este mult mai mare decat cel promovat ca standard de frumusete. Adica, pentru cei mai multi oameni, a reduce dramatic nivelul de grasime pana la limita inferioara este un pericol pentru sanatate. Tesutul adipos (in care este depozitata grasimea) este un organ cu multiple functii (inclusiv hormonale). Adica avem nevoie de grasime pentru a functiona normal. Unii de mai multa, altii de mai putina.

Rapiditatea cu care ne propunem schimbarile in compozitia corpului (grasime, muschi, apa) este la fel de importanta: cu cat schimbarile sunt mai rapide, cu atat organismul sufera mai mult, atat atunci cand “pui” repede, cat si atunci cand “dai jos”. O slabire rapida presupune deseori infometare (malnutritie) si supraantrenament (antrenamente peste capacitatea de refacere). In loc sa te simti bine ajungi intr-o stare de stress permanent in legatura cu alimentatia, cantarul, blugii din liceu, cuta de sub barbie, cateva sarmale sau o felie de cozonac.

Cei care iti spun cum ar trebui sa arati au un interes: sa-ti vanda produse si servicii (comercianti, instructori) sau pur si simplu sa-si acopere propriile frustrari (cunostinte, prieteni, sportivi ratati, bagatori in seama).  Standardul fiecaruia dintre noi ar trebui sa fie personal, sa tina cont de predispozitia noastra genetica, de ce putem obtine de la corpul nostru in conditii de siguranta pentru sanatate.