Pentru unii dintre noi au fost diagnostice de tip “in doua luni ramai paralizat”, “cu boala ta se traieste si 6 luni daca ai noroc”, “80% sanse de cancer”, “nu stim cauza si nici nu exista tratament”. Ma refer chiar la noi. Deci asta inseamna galeata cu apa rece, data direct de viata, fara filme, fara prosoape, fara PR. Intai una mare, cand afli despre ce e vorba si apoi altele mai mici, cand diverse fatete ale “bolilor” incep sa-si faca simtita prezenta.

Dar nici nu ne plangem de mila, nici nu ne justificam succesele sau esecurile ci mergem mai departe. Si nu gasim nimic amuzant in a-ti turna in cap o galeata cu apa cu gheata, chiar daca asta atrage atentia asupra unui subiect. Pentru ca stim cu totii ca nu este si nu va fi suficient. Si pentru ca oricum timpul fiecaruia dintre noi este limitat si atunci cu totii ar trebui sa facem aceleasi lucruri, sa avem grija de noi si sa ne traim vietile cat mai fericiti, fiecare dupa cum i-a fost dat. Imi gasesc fericirea in a ajuta, in a face lucruri bune pentru cei din jur, pentru societate.

De exemplu ajut gratuit oamenii cu diverse boli (inclusiv MS). Si fac asta dinainte ca multi sa stie ca exista MS, SLE, DDD, AIT si altele asemenea. Asa ca, in loc de galeti cu apa si donatii voi continua sa fac ceea ce fac de peste 10 ani. Si va provoc pe toti sa respectati darul care este viata. Inclusiv prin alimentatie sanatoasa.

Si unii ar spune ca am fost blestemati, dar poate suntem privilegiati penru ca putem intelege mai usor aceasta limita impusa de un sfarsit inevitabil.

PS: am vazut ca sunt oameni redusi care au interpretat mesajul meu ca pe o critica la adresa celor care doneaza. Este exact invers. Este un apel pentru implicare si bineinteles ca oricine ajuta merita aprecierea noastra.