Indicele glicemic este un indicator al cresterii nivelului de glucoza din sange la consumarea unui aliment, raportat la glucoza pura sau paine alba. Este un concept teoretic, in practica noi mancand amestecuri de alimente preparate in moduri diferite. De asemenea, fiecare organism reactioneaza diferit la aceeasi cantitate de glucoza. Chiar si la aceeasi persoana reactia poate fi diferita, de la un moment la altul, in functie de perioada din zi, alimentatie, antrenamente etc.
Amidonul din cereale, orez si cartofi este o forma vegetala de stocare a energiei pe termen lung. El este format din molecule de glucoza, legate unele de celelalte. Cand mancam amidon, aceste molecule sunt asimilate (digerate si absorbite). Deci, a manca amidon inseamna, de fapt, a manca glucoza. Viteza cu care se produce digestia amidonului si absorbtia glucozei poate fi diferita, insa reclamele la “cereale” induc ideea ca acest proces ar dura “timp indelungat”, in special daca in ecuatie sunt prezente si “fibrele”. In realitate acest lucru este insignifiant pentru cerealele procesate mancate in cantitati care sa ofere nutritie. Cu alte cuvinte, din punct de vedere al glicemiei, consumul de paine poate fi chiar mai rau decat acela de zahar.
Alimentele pentru cei care in secolul trecut prestau munci fizice au fost mostenite acum de noi, care avem cu precadere munci sedentare, datorita masinilor (robotilor). Din pacate industria alimentara a continuat sa mearga intr-o directie gresita, a productiei de energie ieftina, carbohidrati cu indice glicemic mare, care ne distrug sanatatea. Aceleasi materii prime si ingrediente folosite pentru ingrasarea porcilor sunt regasite in produsele atat de abundente pe rafturile magazinelor alimentare.
Daca adaugi suficiente fibre incat sa incetinesti asimilarea amidonului atunci deja excesul de fibre are mai multe dezavantaje decat beneficii. Pe de alta parte, aceste ingrediente adaugate sunt tot produse procesate, apoi supuse coacerii, despre care am explicat ca are potential toxic. Altfel, indicele glicemic al alimentului este oricum foarte ridicat. Aceste fibre, daca provin din cereale cu gluten (tarate de grau) au si un puternic potential alergen si sunt de evitat. Din pacate, personalitati si chiar “somitati” sustin inca aceste erori nutritionale, facandu-ma sa ma intreb cine sau ce se ascunde, de fapt, in spatele lor.
O dieta diversa, fara alimente rafiante si procesate are automat un indice glicemic redus. Teoria indicelui glicemic este o teorie depasita, din anii ’80, care incerca sa salveze ce se mai putea salva din industria fainoaselor si zaharului. Pastele sau alte fainoase cu indice glicemic mare, marketate ca fiind “bogate in fibre” sunt, din punctul meu de vedere, o simpla inselatorie, depasita in alte zone, dar abia sosita la noi.
Poti citi mai multe despre indicele glicemic pe getfit.ro
