Ce înseamnă mâncare bio?

Auzim tot mai des acest cuvant…  dar ce înseamnă mâncare bio?

Înseamnă că se respectă anumite standarde de “naturalețe”. Pământul nu este îngrășat cu îngrășăminte chimice, nu se folosesc decât anumite pesticide/insecticide, animalele traiesc în anumite condiții, “mai umane” și sunt hrănite, la rândul lor, cu furaje certificate. Nu se permit alimentele modificate genetic sau iradierea.

Nu este o evaluare bazată pe teste făcute produselor finite, pe analize de laborator, asa cum ne-am astepta. Este o certificare făcută, în mare parte, pe baza de “hârtii” și “proceduri”. Deși se pot testa pământul sau produsele alimentare, acest lucru nu se întâmplă întotdeauna. Și pentru alimentele produse clasic există testări și verificari astfel încât nivelul de pesticide sau alți contaminanți să fie în limitele admise pentru siguranța consumului uman.

Prelucrarea, conservarea și alte procese duc la contaminări și la pierderea parțială a valorii nutritive. Există zahăr bio, ulei bio, faina albă “bio”. Evident, degeaba sunt “bio” dacă sunt tot calorii goale, nesănătoase. Pentru zahăr nu contează practic deloc dacă este bio sau nu. Apoi intervine modul de preparare. Degeaba un aliment este bio daca il prăjim, de exemplu.

În diferite țări reglementarile pot diferi, deci “bio”, “ecologic” sau “organic” (în SUA) au modălități diferite de productie și certificare. Agricultura biodinamică reprezintă o cu totul altă latură și presupune proceduri mult mai speciale.

Sunt alimentele bio mai hrănitoare?

Nu neaparat. Faptul că nu se folosesc îngrașăminte poate duce la deficite de minerale în sol, de exemplu. Este foarte important soiul folosit dar și modalitatea efectivă de cultivare sau creștere. De exemplu, daca un pui primeste porumb și soia bio (furaje) poate să fie mai puțin hrănitor decat unul crescut și cu iarbă. La fel și pentru carne sau lapte.

Dacă un pui “de țară” primeste porumb chimizat atunci el nu este “bio”, chiar dacă a fost crescut în curte. Un “porc industrial” care a primit toate vitaminele și mineralele ca supliment în mâncare va fi mai bogat nutritiv și mai curat decât unul care a mâncat lături, resturi de mâncare și excremente.

Pentru fructe, în general, atacul dăunatorilor reprezintă un stimul pentru producția de fitonutrienti, antioxidanți, deci ar putea fi mai hrănitoare, daca sunt culese din natură. Dacă sunt crescute în mediu steril, situația ar putea sta exact invers, chiar dacă sunt bio.

De ce sunt mai scumpe?

În primul rând, costă mai mult pentru a fi produse. Din păcate, o parte dintre aceste costuri suplimentare nu țin de producție în sine ci de certificări, taxe și respectarea unor reguli impuse de autoritătile de certificare.

Pierderile pot fi mai mari din cauza dăunătorilor. Chiar dacă există metode permise pentru combaterea acestora, ele pot fi mai scumpe.

Mâncarea bio este o mâncare “ceva” mai curată și care costă mai mult pentru că producția ei este mai puțin eficientă decât producția industrială. Iar dacă cererea este mare și oferta limitată, prețurile cresc. Mulți oameni sunt dispuși să plătească mai mult pentru iluzia că vor avea alimente mai sănătoase.

O alternativă la prețurile mari ale alimentelor certificate drept “ecologice”, “bio” sau “organcie” este să cumperi din surse sigure, de la țară, sau să treci la pasul următor și măcar câteva alimente (condimente) să îți produci pe cont propriu.

Pe ce mancare bio merită să dai banii?

Din ce în ce mai multe studii arată atât nivelul mare și diversitatea de chimicale prezente în alimente. Alte studii arată și efectul dăunator pentru sănătate. Deci a cumpăra mâncare bio pare să fie o idee bună, dacă îți permiti.

Copiii (inclusiv în timpul vieții intrauterine) sunt foarte sensibili la diversele chimicale din mediu, deci pentru ei și pentru femeile însărcinate ar trebui să ne asigurăm că o proporție cât mai mare din dietă este formată din alimente curate.

Alimentele de origine animală, în special cele bogate în grăsimi, tind să stocheze o cantitate mai mare de pesticide, de exemplu. Deci carnea, peștele, lactatele, ouăle ar trebui sa fie bio sau macar din surse sigure, produse cat mai natural.

Eu aleg conserve bio la borcan (de exemplu porumb bio de la d’aucy).

Pentru legume și fructe există diverse tabele cu potențialul lor de contaminare, le puteți consulta. Sunt plante care au dăunători naturali care se combat prin combinații puternice de pesticide. Altele, mai rezistente, practic nu au nevoie de “tratamente” (avocado).

La suplimentele nutritive și super-alimente există și variante bio sau organice. Rămâne de văzut dacă merită prețul, pentru că diferă foarte mult de la un producător sau comerciant la altul. Având în vedere cantitățile oricum mici pe care le ingerăm din suplimente, nu este o diferență semnificativă.

Ce alimente bio nu are rost să cumperi

Pentru pseudo-alimente cum ar fi zahărul (dulciurile), faina albă, grăsimile procesate discuția practic nu are rost. Sucurile de vegetale își pierd rapid calitățile atunci când sunt preparate, conservate, păstrate. E o idee mult mai bună să cumperi legumele sau fructele ca atare și să îți faci sucul, apoi să il consumi imediat.

Deci gândește-te de două ori înainte să cumperi orice junk doar pentru că scrie “bio” pe el. De ce să plătești mai mult pentru ceva ce oricum nu ar trebui să mănânci?

Soluții concrete

Noi încercăm să găsim din ce în ce mai multă mâncare curată, de preferință luata de la rudele de la țară, din supermarketuri sau din gamele de alimente vândute de diverși producători și comercianți. De multe ori magazinele specializate pot avea prețuri mai mari decât supermarketurile care și-au făcut și zone “bio”, atât pentru alimentele uscate/conservate cât și pentru fructe/legume.

Lista de cumpărături

Carne și organe: cele certificate bio sunt deocamdată scumpe, dar se găsesc în unele supermarketuri. Deci incercăm să găsim de la țară, în special ierbivore care au mancat iarba.

Peste și fructe de mare: putem merge pe o variantă “salbatică”, “de captură”, cu mare atenție la zona de unde au fost pescuite. Căutam dacă în zona FAO respectivă există sau nu contaminări (ex. Fukushima).

Legumele: pe cât posibil încercăm să cumpărăm certificate pentru ca încrederea în “țărani” este minimă. “Țăranii” pot folosi cantități mai mari de pesticide, în momente nepotrivite, ducând astfel la alimente chiar mai contaminate decât cele clasice, “de supermarket”.

Fructele: pe cât posibil în sezon și coapte la soare, din locuri unde stim ca nu “s-a stropit”. Fructele de pădure culese chiar din pădure sunt ideale. Atenție: prezența viermilor sau faptul că arată urât nu sunt garanții că fructele sunt “bio”.

Lactate și ouă: pentru cele procesate mergem pe bio sau pe firme mari, care își permit să facă testări. Altfel, dacă oile au păscut lângă autostradă nici brânza nu e cea mai curată. Aceeași situație și pentru ouă, luăm de la țară când se poate sau bio din magazin. Totuși, am constatat că cele bio din magazin (cu cifra “0”) par mai “diluate” decat cele cu cifra “1”.

Nuci și semințe: avem nuc în curte la țară, dar putem cumpara diverse varietati de nuci și semințe, de preferat bio (avand în vedere că se consumă cantități relativ mici, merită banii).

Există și falsuri sau înșelătorii?

Evident, dar este un risc pe care ni-l asumăm, ca pentru orice alte produse cumpărăm și nu producem pe cont propriu.