Ascultam azi la Guerilla cum doi baieti se plangeau ca a fost blocat traficul. Apoi, Fratele Vintila (Marius) a intervenit la el in emisune cu o corectie: astfel de evenimente ar trebui sa ne bucure pe toti, nu sa ne dea prilej de carcota. Aproape oriunde am fost in Occident am “nimerit” peste un astfel de eveniment sportiv. Prin alte orase sunt participari de zeci de mii de oameni (turisti pana la urma, care aduc bani in orasele respective). Si vorbim de orase intregi blocate: Londra, Paris, Lisabona, Tokyo, New York etc.
Anul acesta Maratonul Bucuresti s-a tinut chiar intr-o zona ceva mai marginasa (din cauza unei intalniri militare la Casa Poporului), dar eu unul mi-as dori sa il vad tinandu-se pe cele mai importante artere, trecand prin parcuri si pe langa putinele obiective turistice din acest oras napastuit de lipsa arhitectilor si urbanistilor de-a lungul secolelor. Din nefericire maratonistii se pare ca nu merg la vot, pentru ca altfel ar fi primit si ei un traseu mai bun, asa cum altii primesc galeti, pungi cu faina, telefoane mobile sau biciclete electorale.
Si eu conduc aproape exlcusiv (nu pot alerga si imi este frica sa merg cu bicicleta prin oras), insa cand vad un biciclist sau un alergator ma bucur: cu cat mai multi oameni merg cu bicicleta sau pe jos, cu atat respiram un aer mai curat. Maratonul poate fi un semn ca se poate, un prilej pentru toti sa realizeze ca se poate si altfel decat cu camionul prin oras, transportand soferul si maxim un pasager (a se citi “gip”).
Deci sa ne bucuram ca Bucurestiul este pus pe harta lumii, chiar si prin acest eveniment sportiv, felicitand participantii, organizatorii, sponsorii (mai putin margarina), nu plangandu-ne ca niste ghiolbani ca a fost oprit traficul cateva ore in cea mai poluata capitala europeana.
Apoi, carcotasii care sunt tot timpul nemultumiti… la evenimentele sportive este nevoie de voluntari, ba chiar este nevoie de organizatori, sponsori, orice fel de ajutor. Deci, in loc sa va petreceti timpul comentand, nu ar fi mai bine sa puneti umarul?
