Odata cu alarmele false legate de imbolnavire copilului(raceli etc.) m-am gandit cum ar arata muntele de medicamente pe care nu am mai apucat sa le iau. La primul semn de boala obiceiul romanesc pare a fi sa inceapa auto-medicatia sau medicatia la sfatul apropiatilor. Farmaciile elibereaza fara prea multe discutii Rx-uri oricui iar reclamele pentru OTC-uri rezolva ce mai e de rezolvat. Medicii recomanda antibiotice fara antibiograma, terapie de substitutie hormonala fara teste de stimulare, statine diabeticilor si chimicale toxice copiilor. Dar daca le spui ca iei niste vitamine sau vreun concentrat proteic se intuneca de parca le spui ca fumezi etnobotanice. Cei mai multi isi fac documentarea din brosurile de prezentare si trainingurile oferite “gratis” de Big Pharma. Deci nu ai ce sa le ceri si increderea in sfatul lor este minima, fiind transformati in agenti comerciali si scriitori de retete pe baza de comision.
Prea putine medicamente merg la cauza bolii, chiar mai putine ofera o vindecare adevarata, definitiva. Stim, costul de productie al unui medicament este infim in comparatie cu pretul platit de catare “bolnav”. Stim si ca multe medicamente ajung sau sunt mentinute pe piata in urma unor studii de siguranta cel putin dubioase sau prin alte “metode”(aka lobby). Unele chiar induc alte boli(cronice), facand “pacientul” dependent de un sac de pastile pe zi. Deci foarte multi bani. O afacere grozava pentru toata lumea, mai putin pentru cei care le cumpara fara a avea nevoie de ele.
Cand fac ordine prin dulapuri gasesc mormane medicamente expirate, medicamente cumparate chiar de mine in momente de indoiala, panica, nesiguranta, boala. Le pastrez ca pe o plasa de siguranta dar nu mai apuc sa le iau, pentru ca de cele mai multe ori imi recapat starea de sanatate aplicand metode naturale de tratament(care ar trebui sa mearga la cauza). De multe ori apuc sa iau doar cateva doze, restul ramanand inutile.
Fara indoiala ca exista si situatii cand medicatia ajuta, ofera sanatate sau chiar salveaza vieti. Fara indoiala ca exista si medici care inainte de a scrie o reteta mai si gandesc. Dar aceste situatii sunt exceptiile.