Am auzit in ultimii ani despre “interventie”. Se refera la interventia, in primul rand nutritionala, pentru prevenirea si tratarea bolilor omului modern, ex. a diabetului. Se doreste de catre comunitatea medicala o conlucrare si o unitate in recomandarile care se fac oamenilor, bolnavi sau sanatosi (pentru prevenire). Totusi, parerile despre care ar trebui sa fie aceste recomandari sunt cateodate diametral opuse.
Dieta low-carb este prezentata doar ca o alternativa ciudata, cu rezultate bune, pentru unii experti chiar paradoxale. Ce este insa paradoxal in a opri supraalimentarea cu un nutrient pe care corpul nu il mai poate folosi? Un nutrient cu care s-a intalnit intr-un exces incalculabil inca din primii ani de viata? Ce cauta atata glucoza in dieta noastra? Ce cauta atata fructoza? Unde in natura exista asemenea cantitati de carbohidrati concentrate intr-o dieta? Nici macar in dietele de la ecuator. Ale omului, desigur. Ca de asta ne-am separat acum niste milioane de ani de verisorii nostri cimpanzei.
De ce as mai manca cereale si lapte cand este demonstrata superioritatea dietei Paleo asupra celei tipice recomandate in diabet si chiar a celei mediteraneene? Si una este sa incluzi o oarecare cantitate din ele in dieta si alta este sa iti bazezi alimentatia pe ele. Una este o felie de paine si alta este sa primesti recomandarea de a manca “cereale”, dupa modelul esuat de peste Atlantic. Una este sa bei un iaurt pentru efectul probiotic si alta e sa mananci branza in loc de paine.
De ce as sari cu medicamente si chiar insulina in “diabetul de tip 2” cand 3-4 antrenamente de 45-60 de minute pe saptamana rezolva problema chiar in conditiile unei alimentatii mediocre? De ce se neaga permanent utilitatea suplimentelor cand sunt dovedite efectele benefice (chiar de prevenire a efectelor nocive ale hiperglicemiei si inflamatiei) pentru vitamina C, acidul alfa lipoic, turmeric, antioxidanti, enzime digestive, probiotice, lecitina, carnitina, crom si multe altele?
Da, poate ca pentru un diabetic sub tratament medicamentos o anumita cantitate de glucoza alimentara (in general amidon de cereale- macar sa fie fara gluten) este indicata… insa nu cumva suntem in continuare intr-un cerc vicios? Ii dau glucoza pentru a contracara hipoglicemia indusa de medicamentele recomandate pentru ca avea prea multa glucoza in sange? Se uzeaza la fel de usor metabolismul grasimilor? Nici pe departe.
Deci, este diabetul o boala in sine, sau un efect cauzat de modul de viata? Si atunci, acopar efectele sau merg spre cauze? Ne multumim cu “pai ce sa le dam daca nu paine?” sau educam “bolnavul”? Diabetul de tip 2 (hiperglicemie cronica si rezistenta la insulina) este mult, mult mai raspandit decat s-a putut diagnostica formal. Si, daca ei nu ajung la medic… nu ar fi mai bine sa ajunga direct la ei sfaturile medicale corecte, la nivelul secolului 21? Dar educatia medicilor cine si cum o face? Cine se afla in spatele “studiilor” din care, contrar oricaror evidente, rezulta tot “cerealele sunt bune”?
Da, poate a fost un pariu cand inca nu existau destule “dovezi” (produse de cine?). Dar un pariu castigat. Am sustinut utilitatea diverselor variante inteligente si personalizate de low-carb si paleo in ultimii 9 ani. Bineinteles, exista si alte solutii (unii ar jura pe o dieta low-fat, vegana). Totusi, unde erau atunci mancatorii de cereale cu lapte, omleta de albusuri si snitele de soia?
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1490021/
