Mersul pe jos

Mersul pe jos face piciorul frumos… știm asta. Dar ce este absolut logic este demonstrat și de două studii noi: mersul pe jos este primul pas în prevenirea  bolilor cardiovasculare și mersul pe jos ajută creierul.

Mersul pe jos și riscul de boală cardiovasculară

Se pare că optimul aici ar fi de aproximativ două ore pe săptămână. Nu în sensul că previne total aceste boli, dar după asta nu mai are un efect pozitiv suficient de mare. Deci este nevoie de antrenamente mai intense. Studiul este pe femei.

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3098122/

Mersul pe jos și sănătatea neuronilor

Activitatea fizică este un semnal și pentru sistemul nervos să se regenereze. Este foarte important să facem mișcare (cât și cum putem) chiar și atunci când suntem bolnavi.

https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fnins.2018.00336/full

Cum se merge corect?

Pare o întrebare stupidă, pentru că toata lumea știe cum să meargă. Aparent, da. Însă postura, repirația, lungimea pasului, modul în care talpa atinge solul sunt foarte importante și ar trebui măcar evaluate de un antrenor cu experiență în atletism/alergare.

Aș adăuga că este importantă și puritatea aerului, chiar dacă ritmul și profunzimea respirației nu sunt atât de mari ca la alergare sau mersul cu bicicleta.

Există și varianta “nordic walking” (în care se folosesc bețe ca de ski).

Este suficient?

Evident că nu. Activitatea fizică trebuie să aibă o intensitate mai mare pentru a-și arăta adevăratele beneficii. Aș estima că un sedentar are nevoie de 3-4 ședințe de 45-60 de minute săptămânal: 1-2 de “fiare”, 1-2 de “cardio”, 1-2 de respirație/stretching/postură.

Corpul se obișnuiește rapid cu un anumit tip de efort (mai ales de intensitate redusă), deci mersul pe jos e doar primul pas, care trebuie însoțit și de alte tipuri de efort.