Arhiva etichetelor: mezeluri

Mituri si adevaruri despre carne si mezeluri

Cristian Margarit Publicat în de

serrano

Ce inseamna mezeluri (produse procesate din carne)?

Sunt alimente care pornesc de la carne sau alte parti ale animalelor (sange, organe, grasime) dar care sunt deja procesate intr-un anumit fel. Poate fi simpla tocare si amestecare, poate fi implicat si un proces termic de preparare (fierbere, afumare la cald) sau conservare prin uscare. Mezelurile nu sunt ceva nou. Ele se prepara din cele mai vechi timpuri. Ma gandesc si la produsele traditionale din oaie sau porc, la carnea uscata sau chiar la pemican. Pemicanul este un amestec de carne uscata, grasime si fructe folosit de eschimosi ca rezerva de hrana.

De ce mancam carne si mezeluri?

Cele mai multe sunt gata preparate (pot fi mancate imediat), sunt mai gustoase (includ diverse combinatii de ingrediente, condimente, sare). Deci gust si economie de timp. Unele sunt mai ieftine decat carnea, altele mai scumpe. Totul este sa citim cu atentie etichetele si sa alegem produsele care au ingrediente sigure pentru sanatate si, desigur, o proportie cat mai mare de carne si ingrediente principale.

Am vizitat o fabrica de mezeluri si am constatat direct ca da, sunt pe piata si mezeluri cu 80 sau 90% carne, evident, mult mai bune decat variante mai “diluate”.

Ce mai contin mezelurile, pe langa carne?

In functie de calitate si retete, in mezeluri gasim, pe langa ingredientul principal (carnea) si alte componente. Eu as include grasimea animala sau colagenul tot la ingrediente principale, pentru ca altfel le mancam fara sa consideram ca sunt altceva. Si acasa daca facem carnati, vom include apoi sare, condimente. In industrie pot fi adaugate si alte ingrediente alimentare: colagen sau proteine vegetale (mai ieftine si cu textura diferita), amidon sau lactoza (pentru a sustine acidifierea). Dar apoi incepe zona gri: conservanti, coloranti, gelifianti, arome. Acesti aditivi pot fi si ei naturali sau de sinteza chimica. Este foarte important sa studiem despre fiecare in parte informatia reala si sa aflam daca sunt, intr-adevar, periculosi sau nu. Pentru ca nu tot ce este “E” este si periculos. Vitamna C poate fi acolo si are si ea un numar E. La fel vitamina E (folosite ca antioxidanti).

Aditivii chimici din mezeluri

Nitritul de sodiu este acolo pentru a preveni alterarea cauzata de Clostridium Botulinum, care prezinta un risc foarte mare, chiar daca este extrem de rara. Nitritii ajuta si la pastraerea culorii rosii a carnii. Paradoxal, desi multi oameni vorbesc despre nitrit ca despre ceva rau, in alte zone ale stiintei este considerat un factor de preventie in bolile cardiovasculare si unul de marire a performantelor la sportivi. Se gaseste in cantitati mari in legume (spanac, telina) si cea mai mare parte a nitritului care il inghitim provine din saliva. Da, din saliva. Adica el este la noi in gura tot timpul, chiar in cantitati mai mari decat atunci cand mancam carne sau mezeluri care il contin.

Glutamatul de sodiu si potentiatorii de aroma imbunatatesc gustul, fara a-l schimba. Este acea “savoare” de care asiaticii se bucura din plin, folosindu-l in cantitati uriase (asa-zisa “sare chinezeasca”). Il gasim si in mod natural in diverse alimente (rosii, sardine, sosul de soia). Totul este sa intelegem peste ce este adaugat potentiatorul. Daca este adaugat la o lista de ingrediente ok, atunci este ok. Daca este adaugat peste ingrediente de slaba calitate, atunci nu mai este ok.

Carminul (despre care am mai scris) este un colorant absolut sigur pentru sanatate, nu exista nici un fel de problema cu el, cu exceptia persoanelor alergice. Dar putem fi alergici si la capsuni.

Colagenul

Desi este o proteina care, teoretic, are o “valoare biologica mica”, este, in acelasi timp, cea mai curata proteina si profilul sau de aminoacizi, desi aparent dezechilibrat, vine sa completeze foarte bine alimentatia omului modern si sa aduca material de constructie pentru articulatii, piele, par, unghii. Repara tubul digestiv, ajuta la relaxare si reducerea inflamatiei in creier (glicina). Deci imi place ca este adaugat. In alte situatii il cumparam separat, ca supliment nutritiv.

Cat carne mezeluri putem manca?

Chiar si cei mai mari dusmani ai carnii si mezelurilor accepta faptul ca putem consuma cateva zeci bune de grame pe zi fara nici un risc. Cam cat am pune intr-o farfurie la un mic dejun sau intr-un sandwich la scoala sau la serviciu. Studiile care declara carnea rosie si procesata drept cancerigena trebuie privite cu mare atentie.

Personal nu sunt un mare consumator de carne, dar cand mi se face pofta mananc o carne sau un produs procesat de calitate. Am incercat sa elimin complet carnea si a fost un dezastru pentru mine. Pofta de mancare mai mare urmata de ingrasare (am mancat mai multi carbohidrati din aceasta cauza) si pierdere de masa musculara.

Cu ce este bine sa le asociem?

Ideal este cu salate si legume, chiar si intr-un sandwich ele pot fi incluse foarte usor. Daca le prajim si le asociem tot cu arsura sau prajeala (cum ar fi pe o pizza, de exemplu), atunci da, putem accepta ca prezinta un risc pentru sanatate.

Carnea si mezelurile cauzeaza cancer?

As spune ca nu. “Dovezile” sunt foarte slabe si foarte usor de manipulat. In general nu se tine cont de celelalte alimente pe care le mananca oamenii si nici de modul lor de viata. Daca o persoana face sport, mananca suficiente verdeturi (salate) si evita alimentele nesanatoase (de exemplu, cartofii prajiti) atunci riscul de cancer din cauza carnii si mezelurilor (carne procesata) este practic nul.

Totusi, arsura cauzeaza cancer, asa ca mancam carnea fara sa o ardem. Daca un cremwurst (sigur, din cel cu 90% carne) este mancat doar fiert, riscul practic nu exista. Dar daca il pun pe gratar atunci e alta discutie. La fel si pentru alte preparate din carne.

Pana la carne si mezeluri, ce ar trebui sa evitam?

In ultimii ani exista campanii impotriva carnii procesate, pentru ca este suspecta (in cantitati mari) de a cauza cancer. Manipularea apare atunci cand nu se spune ca includerea lor pe lista de substante cancerigene este doar formala, nu vorbeste despre cantitati. Pentru ca acrilamida, o substanta dovedit cancerigena, exista in cafea, de exemplu. Si totusi nu vedem campanii impotriva cafelei, un drog universal acceptat.

Zaharul, alcoolul, tot ce inseamna arsura (gratar, prajeala, coaja de paine) sunt deja dovedite ca fiind cancerigene. Si totusi nu vedem atatea campanii si vehementa impotriva lor asa cum vedem impotriva carnii, un aliment natural, plin de nutrienti usor asimilabili, care a contribuit esential la dezvoltarea speciei noastre.

Ce am gasit in fabrica de mezeluri Caroli

Cristian Margarit Publicat în de  

Caroli

Inca de la inceput fac precizarea ca nu am fost platit sa promovez produsele Caroli, nu acesta a  fost scopul vizitei mele la fabrica. Nu am primit nici macar un pachet cu produse (ceea ce mi s-a parut ciudat). Oricine mi-a pus intrebari sau imi pune intrebari despre aceasta vizita va primi raspunsul onest, pe baza a ceea ce am vazut acolo cu ochii mei si pe baza informatiilor suplimentare pe care le-am primit sau le voi primi de la companie. Vizita mea a fost pe subiectul “cremwursti cu 80% si 90% carne”, pe aceasta zona mi-am concentrat atentia, dar am observat si intrebat si alte elemente din fabrica (au cateva sute de produse diferite). Cele mai multe intrebari au fost puse pe pagina mea de facebook, au primit raspuns acolo, dar voi relua si aici. Articolul va fi completat de fiecare data cand avem noi intrebari/raspunsuri.

Apreciez in mod deosebit firmele care au curajul sa primeasca inauntru vizitatori, aratand astfel ca sunt deschise la a informa corect consumatorii si publicul in general. Apreciez, de asemenea, firmele care fac mutarea de la produse “clasice” catre produse moderne, cu aditivi care sunt siguri pentru sanatate sau care chiar merg spre retete traditionale, mai sanatoase. Exista un astfel de trend la nivel global si companiile mari isi asigura viitorul prin satisfacerea unei cereri din ce in ce mai mari de alimente sanatoase, pe masura ce consumatorii sunt din ce in ce mai informati si pot lua decizii inteligente.

Trebuie sa intelegem cu totii ca scopul oricarei companii este acela de a ramane pe piata (a genera profit), deci va raspunde cerintelor pietei adaptand modul de productie vanzarilor pe care le genereaza clientii actuali sau pe care le pot genera clientii potentiali. In general producatorii au in portofoliu o gama de produse, pentru mai multe buzunare, gusturi, bugete. Daca vrem mai multe produse sanatoase pe piata atunci trebuie sa cumparam produse sanatoase, sa ii convingem si pe altii sa le cumpere si sa comunicam cu producatorii de alimente astfel incat ei sa stie la prima mana ce ne dorim. Deci producatorii nu folosesc ingrediente ieftine si nu pun aditivi pentru a reduce populatia globului in conspiratie cu reptilienii ci pur si simplu pentru ca asa pot vinde (preturi mai mici) si ramane pe piata. Sigur ca exista si alte firme pe piata, sigur ca exista nenumarate alegeri, daca ma vor invita vreodata si ei, atunci, in masura timpului, voi raspunde pozitiv.

Am pornit de la premisa ca oricum vad cosurile de cumparaturi la supermarket pline de mezeluri, oamenii le cumpara de cele mai multe ori fara ca macar sa citeasca eticheta, nu mai vorbim sa stie daca un “E” are efect nociv sau nu. Sunt doua mari directii: fundamentalistii, care ma vor injura daca ma vad mancand un hot-dog sau band o cola (desi asta mi s-ar intampla foarte rar) si o alta categorie de oameni, care considera deja ca “toate sunt la fel de rele” si fac alegerea cea mai ieftina sau pe cea care le satisface doar pofta de moment. Acest articol este in special pentru categoria de mijloc, a oamenilor inteligenti, care vor sa aleaga in cunostinta de cauza, care vor sa evalueze un risc si care vor sa isi mai faca si poftele, nu doar sa se inchine la trei frunze. Si, daca se poate, pentru cei din categoria “de jos”, care ar putea astfel sa faca alegeri mai bune, pentru ca nu “toate sunt la fel” si “ce mai mancam?”. Tema articolului este vizita la fabrica, nu cat de sanatoase sunt mezelurile sau daca e ok sa le mancam, ce mananc eu, ce as recomanda eu etc.

Un consumator de mezeluri va fi in mod clar mult mai castigat daca va alege un produs de calitate si il va manca preparat corect si in contextul corect. Nu e tot una daca mananci un produs cu 20% carne sau unul cu 80% carne. Nu e totuna daca mananci un produs preparat termic sub 100 de grade sau daca mananci unul ars pe gratar la 200. Nu e totuna daca mananci ocazional sau daca mananci zilnic. Nu e totuna daca in rest ai o dieta diversa si echilibrata sau daca in rest mananci paine, zahar, uleiuri rafinate, dulciuri, prajeli etc. Aici stau si explicatiile pentru studiile privind “carnea rosie” si “carnea procesata”. Pentru ca nu exista o legatura de cauzalitate dovedita ci doar o corelatie. Sigur ca am putea fi vegani si sa salvam planeta, sigur ca am putea manca numai carne de la animale “grass-fed” si “free-range”, sigur ca am putea face multe. Dar pana la aceste vise revin la cosurile din supermarketurile la care eu si voi avem acces. Sunt, de multe ori, pline de mezeluri.

Concret, dincolo de discutiile chimice (care aditiv face sau nu face rau), iata ce am gasit in fabrica:

Curatenia

Mirosul era unul neutru, cateodata se simtea insa miros de fum (in fabrica vizitata de mine se face doar afumare naturala, cu rumegus de lemn). In depozitul de materie prima nu miroase a nimic. Ma asteptam sa miroasa a sange, a carne stricata, a ceva. Nimic. Mirosurile provin din activitatea bacteriilor la suprafata carnii, dar aici nu era cazul. Ce-i drept, totul se intampla intr-un frigider urias (temperatura in toate zonele fabricii este controlata).
Nivelul de curatenie este unul excelent, masurile de siguranta care se iau sunt foarte stricte, toate materiile prime, produsele intermediare si produsele finite sunt tratate cu cel mai mare respect pentru igiena.

Ingredientele de baza

Raspunsul scurt este da, produsele pe care scrie 90% carne chiar au 90% carne. Restul ingredientelor pot fi citite pe eticheta. Eu nu am vazut “resturi, gheare, pui intregi cu pene, oase, piei de closca” sau alte astfel de lucruri in fabrica la Caroli. Nu se foloseste MDM (carne dezosata mecanic sau “pink slime”). Am vazut carne macra, grasime si alte ingrediente usor de identificat (inclusiv aditivii), fiecare produs fiind facut dupa o reteta bine stabilita.

Aditivii

Toate produsele procesate sunt aditivate, de la cele mai simple, pana la cele mai complexe. Toate “E”-urile sunt, de fapt, aditivi aprobati in UE, contrar mitologiei urbane care ne duce cu gandul ca orice E este cancerigen. Multe dintre ele fac parte din categoria vitaminelor, coloranti naturali, conservanti etc. Aditivii au mai multe roluri: conservare (altfel s-ar strica produsele mai repede, ar fi pierderi mai mari, ar fi mai scumpe), organoleptice (gust, miros, culoare, textura etc.) etc. Ei sunt trecuti pe eticheta in ordinea cantitatilor (din pacate nu stim care sunt aceste cantitati, in mod exact). Unii sunt practic obligatorii (sare, nitritul de sodiu) altii adaugati din motive comerciale (gust, culoare) si unii din motive de costuri (pentru reducerea lor).

Potentiatorii de aroma fac ca gustul perceput sa fie mai puternic si mai placut. Paradoxul aici este ca multi dintre cei care ridica in slavi “chinezii” si consumul lor de soia (inclusiv fanii farsei numita “studiul china”) par sa ignore faptul ca in Asia monoglutamatul de sodiu este omniprezent, “sarea chinezeasca” fiind adaugata inculsiv la prepararea in casa a alimentelor. Nu spun ca e bun, eu ma feresc de el pe cat posibil, dar sensibilitatea oamenilor este diferita si iata ca un continent intreg are creierul inecat in monoglutamat, fara sa para ca ar avea vreo problema cu asta.

Se pot face discutii separate pentru fiecare aditiv in parte, dar informatii reale despre aditivi sunt publice, nu avem de ce sa mergem pe ignoranta sau articole panicarde pe site-uri obscure. De exemplu, nu am gasit vreo informatie concreta despre carmin (cosenila, colorantul rosu extras din insecte) si cancer. Numarul aditivilor este mai putin important decat tipul si cantitatile folosite.

Controlul calitatii

Fabrica vizitata de mine este auditata de un auditor independent, o persoana de la o companie internationala de profil, care vine prin surprindere (fara a anunta inainte) si are dreptul sa verifice orice in fabrica. Asa functioneaza lucrurile in lumea civilizata si asa erau si aici. Fabrica are un flux de productie, materii prime, procese, produse finite, exclud posibilitatea ca au pregatit fabrica special ca veneam eu in vizita.

Teoria conspiratiei

Eu am primit toate raspunsurile dorite de la producator, inclusiv cand le-am pus intrebari capcana sau aparent naive. Cred ca e foarte important sa ne informam corect, altfel, cand o “conspiratie” se dovedeste ca nu era conspiratie, riscam sa trecem apoi prea usor si peste conspiratiile care chiar sunt conspiratii.

Multi dintre noi dam peste afirmatii de tip “daca ai sti ce pun aia in ele nu ai mai manca”, “pentru angajatii lor opresc fabrica si produc separat”, “au ascuns sacii cu prafuri cand ai venit tu”, “cutare produs are doar 10% carne”, “cutare colorant e cancerigen”. Cand mai auziti asa ceva cereti informatii concrete, ce produs, cine, cum unde, ce dovezi are cel care face afirmatiile. Sau macar sa cititi etichetele impreuna. Altfel vom ramane impartiti la fel, fundamentalistii, ignorantii si dezorientatii. As vrea ca un numar cat mai mare dintre ignoranti si dezorientati sa devina consumatori inteligenti si, daca se poate, chiar ca o parte dintre fundamentalisti sa devina mai moderati.

Vizita la fabrica nu mi-a schimbat obiceiurile de consum sau modul in care luam decizii pana acum pe aceasta tema. Mi se intampla sa mananc ocazional, nu le caut, incerc sa mananc pe cat posibil carne din sursele “ideale”, nefiind un mare fan al carnii, pot trai fara ea. Totusi, mi-a intarit convingerea ca daca vreau sa mananc mezeluri e mai bine sa citesc eticheta si sa aleg produse de calitate.

Deci, daca aveti intrebari, exista zona de comentarii, voi adauga intrebarile si raspunsurile in articol.

Vizita la fabrica de mezeluri Caroli

Cristian Margarit Publicat în de  

Caroli

Personal apreciez foarte mult firmele care sunt deschise si ma primesc in vizita (sa vad cu ochii mei cum se fabrica anumite produse alimentare). Cum de mult vroiam sa aflu la prima mana “ce pun astia in salam” si cum am intrebari de la foarte multi cititori/prieteni pe aceasta tema, am facut vizita la Caroli, mai ales ca au in portofoliu noile mezeluri cu 80% si 90% continut de carne, care au suscitat mult interes in media (in special online).

Daca aveti intrebari atunci va rog sa le lasati aici sau pe facebook sub forma de comentarii, eu va voi raspunde intr-un urmator articol.

De la 23.00, la Romania TV, despre mezeluri

Cristian Margarit Publicat în de 3

De la 23.00 la Romania TV, despre mezeluri.
Carnea procesata pare sa fie responsabila pentru multe din problemele puse in seama dietei omnivore. Eu am inclus mezelurile intre Cei cinci NU, alimente care ar trebui consumate doar in cazuri exceptionale.

Mezelurile traditionale erau concepute pentru a imbunatati gustul si chiar valoarea nutritiva a produselor din carne, de multe ori completandu-se reciproc. Un exemplu clasic este parizerul, a carui reteta continea carne de vita de cea mai buna calitate si grasime de porc. Cand s-a inventat reteta, grasimea de porc putea fi considerata chiar sanatoasa, avand in vedere cum erau crescuti porcii. Acum parizerul este o pasta amorfa, cu un continut de carne extrem de redus (in cele mai multe cazuri in jur de 10%), dar cu un continut de sare, aditivi si chimicale urias.

Hamburgerii si shaorma, desi nu intra in categoria “mezeluri”, sunt tot carne procesata, cu diferenta ca prepararea termica este mult mai daunatoare, pentru ca temperaturile sunt mult mai mari, aparand denaturari ale substantelor continute (inclusiv a celor naturale), cu rezultatul bine stiut: cresterea riscului de boli degenerative si cancer.

Junk Food

Cristian Margarit Publicat în de 2

Junk food, hai sa aflam ce inseamna aceasta sintagma aflata pe buzele tuturor: mancarea-gunoi. Sau gunoiul-mancare. Oricare ar fi topica, observam o antiteza. Mancarea ar trebui sa fie lucrul care ne hraneste si ne da viata, in timp ce gunoiul ar trebui sa fie aruncat. Propriile noastre slabiciuni (umane, de altfel), combinate cu posibilitatea unora de a le exploata (prin activitati de productie si comerciale) ne aduc in situatia de a ne indeparta de celebrele vorbe ale parintelui medicinei.

Solutia este sa ne informam si sa alocam resurse (timp, bani) pentru a manca sanatos si pentru a-i ajuta pe cei din jur sa faca acelasi lucru. Masuri de tipul “taxa pe fast food” mi se pare contrare scopului declarat. Si nu trebuie sa confundam “fast food” cu “junk food”.

Mancare

Hrana este constituita de acele lucruri, provenite in mare parte din animale si plante care contribuie la buna functionare a corpului nostru: energie, regenerare, stare de bine, sanatate. In mod natural, alimentele vin si cu o serie de otravuri (Vezi articolul Otravuri vegetale). Totusi, traditia gastronomica (a prepararii hranei) ne aduce metode prin care se pun in valoare nutrientii si se diminueaza balastul sau toxinele, de multe ori transformandu-le in componente utile.

Junk food

Gunoiul este un lucru inutil, ba chiar daunator, pe care il indepartam de existenta noastra. Poate fi de mai multe tipuri si este un produs al modernitatii, pentru ca natura, pana la aparitia omului “stapanitor al naturii”, putea recicla tot ce se producea, intr-un circuit al vietii (circle of life) care continua de miliarde de ani. Omul a facut posibila si o alta caracteristica a gunoiului: omniprezenta. Gunoiul este peste tot, iar gunoiul alimentar nu doar ca este la indemana, fiind usor de procurat si mancat, ba chiar esti indemnat sa il mananci.

In definirea junk-ului suntem ajutati foarte mult de cei trei NU. Alimente rafinate, ajunse in dieta noastra din cauza nevoii unora de a stapani natura, lumea, semenii, comertul cu sclavi, un anumit segment de piata, teritorii, averi, industrii etc. Oameni care desi au tot ce le trebuie (si chiar foarte mult peste) sunt mancati din interior de pacatul avaritiei. Ultima capcana este junk-ul bio si produsele procesate vandute drept alimente sanatoase (fainurile arse).

Cei trei NU

“Cei trei NU”: zahar, uleiuri, cereale procesate. Se observa ca sunt alimentele ultra-procesate, rafinate, care pierd pe drum cam tot ce inseamna nutrienti, cu exceptia sursei de energie (grasimi oxidate sau carbohidrati simpli). Daca avem proteine, ele sunt de cea mai proasta calitate, denaturate, incomplete, contaminate. Evident, includem si alimentele care contin cantitati semnificative din aceste gunoaie.

Din pacate, consumul acestor gunoaie nu mai lasa loc alimentelor sanatoase, hranitoare, pline de grasimi esentiale, proteine de calitate, vitamine, minerale si alti nutrienti esentiali.

Sucuri cu zahar

Fie ca sunt cu zahar sau fara reprezinta junk-ul suprem: practic nu contin nutrienti, doar calorii “goale”, sub forma de carbohidrati cu indice glicemic mare (glucoza, fructoza) care devasteaza metabolismul si afecteaza grav funtionarea ficatului si pancreasului. Indulcitorii artificiali sunt poate si mai daunatori pe termen lung (unii fiind suspeci ca ar creste riscul de cancer). Contin diversi coloranti, arome, acizi care sa iti faca setea si pofta mai mare. Unele contin si alt drog (pe langa zahar): cofeina. Sucurile pasteurizate, indiferent ce scrie pe eticheta sunt practic moarte din punct de vedere nutritiv si nesemnificativ mai hranitoare decat “bauturile racoritoare” clasice, cu zahar.

Daca vrei sa bei “suc”, fa-ti suc: Despre sucurile de fructe si legume.

Cele mai multe sunt concepute sa creeze o senzatie de sete si mai mare, practic fiind imposibila hidratarea cu ajutorul lor.

Sunt produse cu valoare adaugata mare, in cazul carora materia prima are costuri nesemnificative. Au, in schimb, bugete de publicitate monstruoase si sunt prezente peste tot, lucruri care le fac un pericol pentru sanatatea noastra. Citeste mai mult despre bauturiile racoritoare.

Da, exista si alternative sanatoase la sucurile chimice.

Dulciuri

Au un continut asemanator, fiind bazate pe zahar, insa aici in loc de apa, celelalte ingrediente sunt din zona grasimilor denaturate (margarina, uleiuri arse) si cerealelor ultra-procesate (faina de grau). Multe contin si un alt pseudo-aliment: cacao, sub forma de unt sau pudra. Includem aici si halvaua (un mix de zahar si resturi de seminte prajite de floarea soarelui, ramase de la extragerea uleiului), prajiturile, bomboanele, ciocolata, batoanele “nutritive” ieftine (dar nu neaparat) care au invadat piata. De multe ori aceste dulciuri sunt vandute drept “produse de dieta”
inclusiv halvaua (zahar+ resturi de seminte).

Dulciurile vin cu multe calorii intr-un volum mic, facand posibil consumul unei cantitati mai mari de energie decat ai cu adevarat nevoie. Apoi, dulciurile creeaza o senzatie de foame accentuata, facand necesar consumul altor alimente (de obicei tot dulciuri), intrandu-se intrun cerc vicios.

Cateva cuvinte despre dependenta de dulciuri si cateva sfaturi despre cum sa renunti la dulciuri.

Fainoase si derivate

Toate produsele care contin ca ingredient principal faina: cereale, biscuiti, pizza, paste, chipsuri, sticksuri, gogosi, covrigi si alte pungi cu faina arsa, cu sare si ulei.

Includem aici produsele care au ca ingrediente de baza faina (de grau, porumb, cartofi), grasimile arse (citeste si despre Grasimile sanatoase), sare. Cateodata ele contin si zahar, dar de fiecare data vor contine aditivi, arome. Pe masura ce consumatorii au devenit mai constienti ca aceste “gustari” dauneaza sanatatii, producatorii incep sa adauge cantitati nesemnificative din ingrediente pretins sanatoase (tarate, omega 3) sau chiar soia si le trambiteaza fraierilor drept mancare sanatoasa, biscuiti cu asimilare lenta, pizza care slabeste etc.

Spre deosebire de dulciuri, unde combinatia de fructoza si glucoza duce la un mediu ideal ingrasarii, aici, combinatia de glucoza (provenita din digestia amidonului) si grasimi oxidate duce mai rapid la boli degenerative.

Daca ti se pare ca o sa iti moara creierul fara faina in dieta, iata surse sanatoase alternative de carbohidrati.

Prajeli si gratare

Indiferent ce prajesti si cum prajesti, prajirea in sine este un proces generator de toxine. Atat uleiul ars, cat si componentele din subiectul prajirii (fie ca vorbim de carne, cartofi sau altceva) devin toxice. Incarcarea calorica este si ea crescuta, din cauza uleiului absorbit, in special de cartofi si coca arsa de la “pane”. Ca materii prime sunt alese cele mai ieftine si de proasta calitate alimente, tocmai pentru ca prajirea va ascunde orice miros, textura sau gust dubios.

Multe alimente sanatoase pot fi stricate de metoda gresita de preparare, cum ar fi cazul legumelor la gratar. Legumele pot fi mancate crude, maxim fierte sau trase la tigaie cu apa, doar cateva secunde. Iata si cateva cuvinte despre modul sanatos de preparare al alimentelor (Cum gatim?).

Soia

Produsele din soia de pe piata au la baza un deseu ramas de la productia de ulei de soia, folosit in special in scop industrial si la fabricarea junk-urilor descrise mai sus. Chiar si ca furaj industrial, soia este folosita in cantitati mici, pentru ca afecteaza in principal fertilitatea animalelor, tulburand grav sistemul hormonal. Trecand peste gunoaiele de tip “snitele de soia”, acest ingredient (pentru ca nu mai poate fi numit aliment) este regasit in mai toate alimentele procesate, de la paine la cascaval si de la carnati la batoanele pentru slabit.

Ce putem gasi la noi in tara nu are nicio legatura cu produsele traditionale din soia, care oricum ar trebui mancate de catre cei care le-au inventat, la ei acasa. Mai pe larg, despre soia. Postul alimentar de inspiratie religioasa presupune curatarea corpului si crearea unui mediu intern propice rugaciunii si comunicarii cu Divinitatea, nu otravirea lui cu deseuri industriale. Laptele de soia nu e lapte si branza de soia nu e branza.

Atentie: a nu se pune pe aceeasi lista si lecitina de soia, care este unul dintre componentele benefice ale acestei leguminoase asiatice.

Carnea procesata: mezeluri, hamburgeri, shaorma

Mezelurile traditionale erau concepute pentru a imbunatati gustul si chiar valoarea nutritiva a produselor din carne, de multe ori completandu-se reciproc. Un exemplu clasic este parizerul, a carui reteta continea carne de vita de cea mai buna calitate si grasime de porc. Cand s-a inventat reteta, grasimea de porc putea fi considerata chiar sanatoasa, avand in vedere cum erau crescuti porcii. Acum parizerul este o pasta amorfa, cu un continut de carne extrem de redus (in cele mai multe cazuri in jur de 10%), dar cu un continut de sare, aditivi si chimicale urias. Sigur, putem gasi in magazine si mezeluri de calitate, cu o proportie mare de carne si cu putini aditivi sau deloc.

Hamburgerii si shaorma, desi nu intra in categoria “mezeluri”, sunt tot carne procesata, cu diferenta ca prepararea termica este mult mai daunatoare, pentru ca temperaturile sunt mult mai mari, aparand denaturari ale substantelor continute (inclusiv a celor naturale), cu rezultatul bine stiut: cresterea riscului de boli degenerative si cancer.

Totusi, ce mancam?

Parcurgand aceasta lista multi ajung sa constate ca mananca aproape exclusiv junk food. As mai putea adauga si alte alimente, insa ele apar mai rar, in cantitati mai mici si pot avea anumite beneficii. Vine intrebarea de baraj: pai daca nu mai pot manca gunoi, atunci ce sa mananc?
E o intrebare la care fiecare dintre noi raspunde pe cont propriu, pornind de la lista de alimente sanatose, modul optim de preparare, preferintele personale, posibilitatile materiale. Exemple sunt nenumarate pe acest site, precum si pe forumul getfit.ro (unde avem experienta a mii de oameni de vreo zece ani). As evita cartile scrise de persoane care una scriu si la alta fac reclama la televizor.

Bineinteles ca e greu, cere informare, timp, cheltuieli initiale mai mari… dar daca era usor si alimentele sanatoase erau pe toate drumurile, nu mai scriam acest articol, nu?

Gustare cu o felie de paine si mezel dietetic

Cristian Margarit Publicat în de 8

Mda. Un pas inainte si doi inapoi.
mezel.jpg
Ma uitam de vreo jumatate de ora la o emisiune cu invitati interesanti pe Antena 2: un medic nutritionist si un chirurg estetician.
Se spuneau lucruri bune interesante.
Pana la “paine si mezel dietetic”; plus: clatite, iar felie de paine, fructe, ultima masa la ora 7, mazare seara… din partea nutritionistului.
Culmea e ca tot chirurgul estetician a pus problema la modul modern si a facut conexiunea cu sportul. Pe undeva e explicabil, nutritia nu a fost niciodata punctul nostru forte. Ce sa se invete la facultate acum 30 de ani… despre cum sa mancam soia? HAHA. Carnea era scumpa, mergea la export.

Ca sa citez moderatorii emisiunii “La Institut gasim diete, nu pe Internet!”. Ce pretentii putem avea de la un personaj care deunazi era la suete(tot la TV) cu Andronache?

Asa este, imi aduc aminte de cursurile de la “Institut”… margarina, paine alba, mai ca am fost dat afara de la ora pentru intrebarea adresata persoanei care tinea cursul: “Stiti ca in zilele noastre margarina e considerata toxica?”
Iar cand am intrebat de ce se recomanda paine in regimurile pentru diabetici mi s-a raspuns “pai ce vrei sa le dam?”.

In timpul asta suntem pe primul loc la diabet(activ sau in diverse faze de declansare) in Europa.

Halal sa ne fie!