Capitalismul presupune existenta si aparitia mogulilor. Mogulul, in sens propriu, este un personaj istoric, apartinand asiei, cu rol de monarh. In sens modern, folosit in special in sintagma “media mogul”, se refera la persoane(oameni de afaceri) care detin trusturi media cu o cota mare de piata, cu ramificatii in diverse media si domenii conexe: presa, tv, radio, productie, internet etc.

In aproape toate formele de organizare ale societatii omenesti au existat persoane puternice, cu putere politica, economica, sociala, alimentara, industriala, financiara etc. Este ceva normal. In general se considera ca este un lucru daunator in societate, tocmai pentru ca multe persoane pot suferi din cauza folosirii arbitrare a acestor puteri. In mod natural se intampla echilibrari, in general prin conflict(razboaie, greve, rascoale, revolutii, lovituri de palat, accidente). Aproape toate societatile moderne permit acumularea averii si puterii, dupa un set de reguli, mai mult sau mai putin “corecte”. Unii folosesc puterea pentru a armoniza societatea, aduc lucruri utile, locuri de munca, mancare, informatie de calitate etc. Altii(sau aceleasi persoane in alte situatii) fac altfel. Un mogul a construit celebra cladire numita Taj Mahal. Da, poate cu un scop egoist, dar uite ca este o minune arhitectonica pana in zilele noastre.

Singurele filosofii care neaga necesitatea si  dreptul “mogulilor” de a exista sunt cele de stanga sau extrema stanga: comuniste. Cele mai multe pareri tind sa lase dreptul oricui sa acumuleze putere, pentru ca multi spera(sau le-ar face placere) sa ajunga acolo sau respecta abilitatea altora de a o face. Din punctul meu de vedere, un om care infiereaza la fiecare doua fraze “mogulii” ori este comunist ori face apel la frustrarile unor nostalgici comunisti.

In orice forma de organizare a societatii, conducerea este asigurata de grupuri de oameni, cu interese diverse, cu forte diverse, cu diversi reprezentanti. In orice tara oamenii care detin puterea economica si cei care detin puterea politica se influenteaza unii pe altii. Exista transferuri de putere, de proprietati, de informatii, de influenta, de bani. La orice nivel, de la buticul din colt pana la primul ministru.

Pe de alta parte, oriunde in lume, cei care vor sa preia conducerea unei tari(sau firme sau a oricarei organizatii) ar trebui sa aiba pregatite obiective, planuri, resurse, oameni. Cele mai multe partide au chiar “cabinete fantoma”, adica guverne “in oglinda” care urmaresc realitatile societatii si activitatea guvernului in functie, in perspectiva preluarii puterii. Este ceva absolut normal, logic si util. In aceste negocieri sau trocuri pot fi implicate si alte personaje, de tip sindicate(fie ele si in mare parte aservite), asa-zisa societate civila, alti “stake-holderi” suficient de inteligenti si puternici sa ajunga acolo. Asa se face orice guvern din lume. Mai ales intr-o situatie de criza, mi se pare logic sa ai in maneca nu un guvern, ci mai multe guverne sau sisteme in stare sa preia conducerea si sa rezolve problemele.

Aspectele etice ale realitatilor de mai sus constituie o cu totul alta discutie. Controlul celor care deleaga puterea politica(votantii) asupra alesilor sau clasei conducatoare este, de asemenea, alta discutie. Criteriile de distribuire a puterii si avutiei sunt si ele discutabile si discutate de cateva mii de ani incoace.

Eu imi doresc o alta forma de organizare a societatii, iesita din standardele clasice, dar este mai putin important acum ce imi doresc eu. Este mult mai importanta realitatea concreta.

PS: copilul este de vina, ca a avut reflexe prea bune.