S-a tot vorbit despre formele “sintetice” de vitamina C, de actiunea lor, de efectul sinergic al componentelor originale din alimentele intregi, naturale.
Desi vitamina C este o singura substanta (acidul ascorbic) si, teoretic, ar trebui sa fie acelasi lucru indiferent de sursa, in realitate se pare ca exista si diferente intre cea de sinteza (se face prin procese enzimatice) si cea provenita direct din alimente (in special fructele de padure).
Cunoscuta mai mult pentru efectul antioxidant sau pentru utilizarea in raceli, vitamina C are roluri mult mai complexe in organism si, la fel ca si alte substante, beneficiaza de interactiuni complexe, imposibil in acest moment de a fi evaluate prin abordarea clasica, reductionista. E de la sine inteles ca “doza zilnica recomandata” este doar o gluma proasta pentru cei care se documenteaza putin si afla ca mai toate animalele care si-o produc pe cont propriu o fac in cantitati care la om ar echivala cu 10-15 grame pe zi, chiar si verisoarele noastre primate mananca in mod natural 1-3 grame pe zi.
In special pentru copii ne gandim la optimizarea aportului de nutrienti si atunci o forma de vitamina C naturala, provenita din fructe de padure liofilizate, pare sa fie o solutie mult mai buna decat administrarea unor substante izolate.
Liofilizarea presupune extragerea apei prin inghetare, astfel incat degradarea substantelor naturale este minima. Nu exista un termen de comparatie cu uscarea in aer sau la cald ori cu alte metode de extractie.
Produsul a fost primit gratuti spre testare (nu am primit recompense financiare pentru a-l promova) si a trecut nu doar testul meu ci si pe al baiatului nostru de 3 ani si jumatate. Desi exista o cantitate standard de vitamina C pe portie (120mg in 10g de produs), nu i-am limitat dozele, el mancand cat a vrut si cand a vrut din recipient.
Recomand acest produs tuturor, dar in special copiilor:
Zilele astea mi-am dat seama că am neglijat o vitamină străveche: vitamina C. Se mai numește și “acid ascorbic”. Poate cea mai populară vitamină. Beneficiile ei reale sunt încă ascunse după masca de “anti-durere-în-gât”. Totuși, există și idei conform cărora doze mari de ar ajuta în prevenirea și tratamentul multor boli, de la viroze, boli cardiovasculare, artroză, ateroscleroză și celulită până la cancer. Îmbunătățește asimilarea fierului, participă la sinteza colagenului, carnitinei și neurotransmitatorilor, printre altele. Previne scurtarea prematură a telomerilor.
Unii spun că doza zilnică recomandată este de 90 de miligrame pe zi. Bineînțeles, această doză reprezintă o medie a dozei minime necesare pentru ca omul să nu se îmbolnavească de scorbut (o boală cauzată de lipsa de vitamina C). Se poate trăi și cu 60mg de vitamina C pe zi… dar optimul este mult mai sus.
Mai toate animalele își produc singure vitamina C, în corp. Pastrând proporțiile, noi ar trebui să producem câteva grame de vitamina C pe zi. Unii spun că 2-3 grame, alții merg și mai departe, până la 10-12 grame.
Primatele au pierdut pe drumul evoluției gena care codifică enzima ce controlează ultimul pas în sinteza de vitamină C. Totuși, cele care trăiesc în natură au în dietă suficientă vitamină C, ducând la o cantitate de 2-3 grame pe zi pentru om. Gorilele au în dietă până la 4000mg (4g). Pentru zona tropicală (din care “se pare” că ne tragem) ar fi o cantitate relativ ușor de obținut din plantele (inclusiv fructele) pe care le-am consuma zilnic.
Cele mai bogate alimente în vitamina C (raportat la caloriile pe care le aduc, nu la cantitate în sine) sunt: măceșele, acerola, ardeiul roșu, pătrunjelul, căpsunele, broccoli. Fructele exotice sunt și ele bogate în vitamina C: papaya, portocale, lămâi, kiwi. Deși carnea are o cantitate mică de vitamina C, ea beneficiază de un efect sinergic și poate compensa, într-o oarecare măsură, lipsa vitaminei C din plante. Totuși, vorbim de o carne curată, preparată la temperaturi scăzute, nu șnițele, mezeluri sau mititei arși.
Suplimente
Am făcut o selecție de suplimente care au întrecut și cele mai înalte așteptări ale mele. Bineînțeles, o logică simplistă ne spune că “dacă mâncăm fructe avem destulă vitamina C”, însă o cercetare mai atentă îți aduce noi informații: fructele și legumele conțin prea puțină vitamina C, în special din cauza modului cum sunt produse, recoltate, procesate, păstrate.
Poți cumpăra vitamina C din sursă naturală. Ce-i drept, acidul ascorbic de sinteză (amidon) este identic cu varianta naturală, însă cea din urmă vine însoțită de alte substanțe, care se pare că-i măresc puterea antioxidantă și de refacere a țesuturilor. De aceea găsim bioflavonoizi și în alte suplimente de calitate.
Dintre toate eu am ales forma tamponată (ascorbat de calciu), cu 500mg bioflavonoizi (37% hesperidină), acerola și rutină, pentru efectul sinergic. Această formă tamponată nu este acidă și nu creează probleme digestive, fiind foarte bine tolerată, chiar și la doze mari.
Se recomandă 1-3 tablete pe zi, în funcție de situație: dacă ai o perioadă de stress, boală, convalescență, poți mări doza. Eliberarea lentă permite administrarea de 1-2 ori pe zi.
Atenție: vitamina C în cantități mari poate fi un factor de risc pentru dezvoltarea pietrelor la rinichi (de tip oxalat) de către bărbați, în special pentru persoanele care au predispoziție pentru această afecțiune. Totuși, nu a fost evidențiată o cauzalitate în acest domeniu, existând doar cercetări incomplete ale problemei.
Hidratarea, aportul de magneziu și vitamina B6, excesul de crom, oxalatul provenit din alimente sunt probabil subiecte de discutat înainte de vitamina C.
Imi da un prieten un link despre astaxantin care ma face sa caut putin mai mult despre aceasta substanta. Ce sa vezi… un antioxidant minunat se gaseste in cele mai mari cantitati in… apa de ploaie statuta din baltoacele aproape secate. Iata o noua sursa de antioxidanti pentru cei pasionat de dietele naturale si in special de dietele “paleo” sau “primale”. Fara indoiala ca omul preistoric bea apa din baltoace. Nu sunt lamurit insa daca acea apa continea si organisme clasificate drept animale sau doar plante. Adica nu as vrea ca cineva sa isi strice dieta band apa de ploaie, asa cum ar fi normal si natural.
Repet: in natura nu exista dieta vegetariana. In natura plantele au pe ele cel putin trei lucruri: insecte (oua, larve, insecte mature), pamant care contine minerale si microorganisme de toate felurile (unele clasificate drept animale), materii fecale si in descompunere.
Mi se pare corect ca cineva sa tina ce dieta vrea si sa aiba drept argument o alegere personala sau filosofica (de ex. nu vreau sa omor animale pentru a ma hrani cu carnea lor), dar nu cred ca a impinge la nesfarsit o idiotenie gen “dieta vegetariana e naturala” va avea un rezultat pozitiv. Daca nu sunteti in stare sa argumentati o alegere, spuneti ca este pur si simplu o alegere. E mult mai bine decat o argumentatie care sa arate despre voi ca habar nu aveti ce faceti. Pana la urma nici o “dieta” nu este “naturala”, pentru ca nici unul dintre noi nu traieste “natural”.
