Ca e keto, low-carb, vegan, monty, south beach, de 13 zile, cu orez… dieta trece de la metoda de obtinere a sanatatii si slabirii la mod de viata la credinta, de multe ori oarba. Cu cat trece timpul aflu ca viata noastra este o chestiune de credinta si mai putin de filosofie sau logica.

Pe vremuri dieta facea parte din religie, ca mod de viata. Pe masura ce omul isi imbogateste cunostintele despre lume si il impinge pe Dumnezeu spre zone si colturi din ce in ce mai obscure, unii dintre noi, ramasi fara “obiectul credintei” ne indreptam catre diverse alte lucruri. Unii ajung sa creada in bani si putere. Altii in iubire. Altii in droguri, sex. Cei mai norocosi cred in iubire, bunatate, frumusete, cultura, umanism.

Dietele au scripturi- cartile despre dieta. De multe ori tot bazate mai mult pe credinta decat pe dovezi stiintifice. Dietele au si temple, chiar daca virtuale, site-urile si forumurile. Avem profeti cu site-uri, carti, bloguri. Avem si zile dedicate unor alimente(ex. Ziua Painii). Apar chiar si extremisti, razboaie religioase. Oricine poate avea o parere si dreptul sa caute adepti. E prea putin loc pentru bun simt si colaborare. Desi apar noi informatii zi de zi, fiecare vrea sa aiba dreptate si sa inventeze dieta ideala, care ne rezolva toate problemele.

Dieta este, in final, responsabilitatea fiecaruia dintre noi. Ce mananci iti influenteaza atat corpul cat si mintea, atat acum cat si peste ani. Un lucru atat de important ar cere o atentie mult mai mare din partea noastra, nu doar insusirea ideilor altora si repetarea lor mecanica. Chiar pusi in fata propriului esec multi isi mentin “credinta” distrugandu-si sanatatea. Nevrozele si psihozele sunt transferate spre ceea ce mancam. Dieta devine un scop in sine.

Avem nevoie sa credem in ceva. De ce nu ar fi friptura de vita, uleiul de masline sau fasolea incoltita? Si, peste toate… foamea!

In diet we trust!