Desi aveam foarte multa treaba la firma si o filmare la ora 15.00 am decis sa fac altceva: am dus de mancare unor copii abandonati. Pe langa suma alocata de o corporatie acestei actiuni am adaugat si eu de vreo 2-3 covrigi si cafele la Frenci Bacheri…

Dupa cateva ore de drum am nimerit cum nu se putea mai bine: la o inmormantare. Cum am intrat in sala de mese a inceput ploaia. Era ca un potop in miniatura. Parintele ne-a pus la masa… nu am putut refuza. Erau si ei ingrijorati de mersul lucrurilor in societatea moderna si unde se va ajunge… daca acei copii crescuti din mila oamenilor vor fi altceva decat niste sclavi pe plantatiile corporatiste.

Le-am cumparat de mancare de la aceleasi corporatii, am ales cel mai bun raport nutrienti/cost si mi-am rupt spatele cu sacii de cartofi.

Am inteles ca avortul este o crima cu cel putin 2 faptasi, am vazut inca o data ca in viata nu conteaza cu ce masina mergi sau la ce restaurant mananci. Am inteles ca un om poate trai cu foarte putin, ca nu luam nimic cu noi si ca a ajuta nu e o chestiune de orgoliu sau un mod de a urca pe scara sociala.
Asa ca vara asta voi munci pentru a repara greselile trecutului, pentru a-mi onora promisiunile explicite si implicite fata de oamenii din jurul meu. Vara asta voi face lucruri care asteapta de ani de zile in mine sa fie facute.

Ce s-a intamplat cu filmarea? O sa va povestesc maine…