Intestinul permeabil se dovedeste a fi cheia adaptarii omului la mediu, nu o stare patologica asa cum se credea pana de curand. Pornind de la sindromul de colon iritabil constatam efectele nedorite ale patrunderii in corpul nostru a unor molecule mari, inclusiv secvente de ADN si proteine cu efect alergenic sau generator de autoimunitate.
Descoperirile genetice din ultimii ani au aratat ca “ADN-ul rezidual”, adica 97% din genom (totalitatea genelor/informatiei dupa care suntem construiti) nu era chiar “junk DNA”, ba din contra, continea istoria relatiei dintre fiinta umana (incepand cu primele forme de viata de pe Pamant) si mediu. Acolo avem gene care se pot activa/inactiva in functie de factorii de mediu, ba chiar suntem capabili sa achizitionam noi gene (contactul cu virusuri si nu numai).
Da, purtam in noi o cantiate enorma de informatii referitoare la mediul in care au trait fiintele din care noi am evoluat. Noi suntem acele fiinte care au achiztionat noi si noi gene, capabile sa se integreze in mediu si sa-l foloseasca pentru reproducere. Teoria panspermiei ar spune ca avem nenumarate “gene extraterestre” (daca nu chiar toate), venite pe planeta odata cu diversele corpuri ceresti care au cazut pe aici.
Permeabilizarea intestinului este un fenomen natural, permis de o proteina numita zonulina (despre care vom tot auzi pe viitor) sa deschida “poarta” pentru “update”-uri la “sistemul de operare” (informatia genetica din care suntem construiti). Din pacate, deschiderea portii permite si intrarea unor elemente care ne provoaca boli grave, in special autoimune si cancer. Tocmai prin faptul ca avem stocata atat de multa informatie suntem capabili sa ne adaptam la diverse tipuri de alimentatie sau moduri de viata. Chiar daca specia umana e compusa din indivizi apropiati din punct de vedere al gradului de rudenie (fata de alte animale) observam o diversitate semnificativa in manifestarea acestui tipar, atat la nivel anatomico-fiziologic, dar si comportamental.
Intrebarea se pune: unde este limita adaptarii si unde incepe otravirea? Ne vom adapta la margarina, uleiuri rafinate, faina alba (gluten), cantitati mari de zahar? Se va reduce nevoia de vitamine si antioxidanti exogeni? Vom deveni rezistenti la substantele toxice (in special cancerigene) din mediu? Intr-o oarecare masura da, intr-un numar necunoscut de generatii. Eugenia si-a propus accelerarea acestui fenomen prin selectie dura. Ingineria genetica prin manipulari externe ale materialului genetic.
Ne putem proteja cu puterea gandului chiar de agresiunea unor chimicale? Desigur. Dar nu poti sti cat de bine. Religiile, diversele tipuri de meditatie si terapii alternative isi propun si ele aceasta evolutie rapida, din interior, prin “racordarea” la sursa univerala de “adevar, bine si lumina”.
Da, intestinul permeabil a dus la evolutia rapida a omului (de aici si numarul mic de fosile umane descoperite). Intrebarea care se pune este: vrei sa fii parte din cei pierduti pe drum de evolutie sau vrei sa iti protejezi matricea primordiala (informatia genetica) si sa lasi pe lume urmasi fericiti si sanatosi? Vrei o viata lunga si sanatoasa? Atunci ai grija cui deschizi usa!
PS: uitasem sa scriu elementul nutritional comun responsabil pentru “deschiderea usii” (activarea zonulinei). Da, ati ghicit. Glutenul. El. Painea lor cea de toate zilele. Graul, alimentul de baza. Pastele, covrigii, “cerealele” si toate celelalte.