Ce intelegem prin alimente alcaline?
Cand spunem “acid” ne gandim la ceva rau, daunator, care arde si distruge. Conceptul de alimente alcaline incepe sa fie si el popular, mai ales printre cei preocupati de o dieta sanatoasa. Aciditatea sau alcalinitatea unei substante sau a unui mediu sunt masurate prin estimarea cantitatii de ioni de hidrogen. Cu cat sunt mai multi solutia este mai acida, iar pH-ul mai mic. pH-ul neutru este (7.0), cel al apei pure la 25 de grade Celsius. Peste 7.0 se considera ca avem un pH alcalin. Cel mai cunoscut acid este probabil cel sulfuric (din bateriile automobilelor). Cea mai cunoscuta baza este soda caustica (folosita la fabricarea sapunului, dar si in multe alte domenii). In alimentatia noastra putem mentiona acidul citric (in fructe) si bicarbonatul de sodiu (folosit in industria alimentara). Atat in alimente cat si in corpul nostru exista substante cu diferite grade de aciditate/alcalinitate. Pentru fiecare zona a mediului intern si pentru fiecare proces metabolic exista un pH optim, la care acel mediu este sanatos si acele procese au loc in cele mai bune conditii.
Teoria se refera la minerale/elemente chimice alcalinizante si acidifiante
Calciul, potasiul, magneziul, sodiul, manganul, zincul, fierul, borul sunt considerate alcalinizante. De asemenea, alimentele bogate in bicarbonat (sau chiar bicarbonatul de sodiu alimentar) sunt alcalinizante.
Fosforul, clorul, sulful, siliciul, iodul, fluorul, cuprul, borul sunt considerate acidifiante. Folosirea ingrasamintelor bogate in fosfor si saracirea solului in magneziu reprezinta o problema reala pentru lumea moderna.
Care este pH-ul normal?
In timp ce exista si situatii in care corpul sufera din cauza unui mediu prea alcalin (pH prea mare), ele sunt mult mai rare decat situatia foarte comuna in care corpul sufera din cauza unui mediu acid. In corpul nostru pH-ul variaza de la 1 (sucul gastric) la 8 (secretiile pancreatice). Sangele are un pH optim usor alcalin, intre 7.35 si 7.45 (destul de mica marja, nu?). Modul de viata al omului modern duce la prezenta unor cantitati relative mai mari de acizi in alimente, la productia crescuta de acizi in metabolism si la eliminarea lor cu mai mare dificultate.
Care sunt efectele negative ale aciditatii?
Astfel, pe seama unei aciditati prea mari (pH prea scazut) sunt puse inclusiv boli de piele (acnee), gastrointestinale, imunitare, hormonale, tulburari psihice, cancer, imbatranire prematura. Fiind atat de periculosi cand sunt in exces, corpul are mai multe sisteme prin care se apara de actiunea distrugatoare a acizilor. Aceste sisteme pot fi suprasolicitate cronic si pot lasa loc in anumite momente unor stari acide devastatoare pentru sanatate. Atat pe termen mediu cat si pe termen lung. Deci hemeostazia pH-ului (echilibrul acido-bazic) nu se face nici “gratuit” si nici nelimitat. Exista costuri si limite. Unul dintre cele mai cunoscute costuri este eliminarea calciului din oase. Dar se poate merge pana la deficiente enzimatice pe termen lung si chiar pierderea de informatie genetica.
Cum alcalinizam dieta?
Dincolo de obisnuitele “fara alcool si droguri”, fara nopti pierdute, fara junk food, zahar sau fainoase, evitarea supraantrenamentului, reducerea stressului, putem face o lista cu alimente alcaline, pe care sa ni le dorim in cantitati cat mai mari in dieta noastra pentru a compensa aciditatea surselor de grasimi si proteine. Aici vegetarienii au un avantaj, pentru ca cele mai multe alimente de origine animala au un potential acid mai mare decat plantele. Totusi, alcalinizarea dietei nu compenseaza lipsa unor nutrienti esentiali care vin din alimente de origine animala.
Alimente alcaline
Alimente cu potential alcalin: smochine, lamai (chiar daca au acid citric), spanac, patrunjel, germeni (de leguminoase, de cereale- vlastari de orz), spirulina, clorela, ridiche neagra, andive, broccoli, prune, castravete, sfecla, morcov, alune de padure, migdale, fructe de padure, ceapa, telina, cartof, salata, varza, cocos, apa minerala carbogazoasa dupa ce a fost eliberat dioxidul de carbon. Sunt importante si modul de preparare, asocierea alimentelor, ordinea lor in timpul mesei, cantitatile consumate (unele sunt dense din punct de vedere caloric, altele voluminoase).
Deci, incluzand cantitati cat mai mari din aceste alimente (peste jumatate) in dieta contracaram atacul acizilor si asiguram o stare de sanatate optima. Inclusiv capacitati intelectuale si de efort fizic ridicate.
Exista dovezi stiintifice?
Da, pentru cei care vor sa se informeze.
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3195546/
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2702352/
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18156420
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18326605/
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/8396707/
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11787986/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/28819746
Deci nu am facut referire la lucrarile lui Robert Young (desi multi cred in ele), pentru ca e suficient sa intelegem fiziologia la un nivel mediu.
Articol completat in septembrie 2014 si decembrie 2016.
