Arhiva etichetelor: piata

Alimente curate din supermarket, din piata sau de la tara?

Cristian Margarit Publicat în de  

alimente curate

Cu totii ne dorim alimente curate si sanatoase. Sau, cel putin, asa pretindem. Dar de unde procuram aceste alimente curate? Sigur, o certificare bio, ecologica sau organica ne apropie mai mult de mancarea ideala, dar, de multe ori exista lipsuri si aici. Pe langa pretul mai mare.

Le crestem singuri

Pentru cine are niste pamant si timp disponibil poate fi o solutie. Totusi, nu iti poti creste peste oceanic, nuca de cocos ori alte alimente exotice, dar cu beneficii pentru sanatate. Poate doar lamaile, daca ai o casa mare. Varietatea de alimente produse este relativ redusa.

Clima, pamantul si daunatorii naturali dintr-o anumita zona sunt si ele limite, chiar daca noile metode (inclusiv permacultura) au marit mult gama de alimente pe care le putem obtine chiar si pe parcele mici sau folosind furaje cumparate (in cazul animalelor). Ar mai fi culesul din zone salbatice (fructe de padure, ciuperci), pescuitul (atentie la furajele cu care sunt hraniti pestii) si vanatoarea, pentru un numar mic de oameni fiind utile.

Aceasta metoda are avantajul ca iti ofera in control maxim, dar si limitari legate de volumul mare de munca fizica (si timp) care trebuie investite. De multe ori sunt necesare si diverse utilaje care nu isi vor amortiza costurile niciodata. Pomii fructiferi din zona noastra, nucii/alunii, legumele clasice (inclusiv cartof, radacinoase care tin peste iarna), gainile, iepurii si alte animale mici pot furniza o buna parte din necesarul de hrana. Condimentele (busuioc, menta, oregano) pot fi crescute si in jardiniera, intr-un apartament.

Din pacate, parvenitismul prea prezent in societatea noastra face ca oamenii sa investeasca mai mult in gazon decat intr-o gradina de legume.

Le creste cineva pentru noi

Este similara cu prima varianta, daca suntem suficient de apropiati de producator. Fie ca sunt rude, cunostinte sau oameni care pot sa respecte conditiile noastre. Le putem cumpara pui, seminte, furaje, le putem furniza pesticide naturale sau le putem furniza informatii despre cum sa actioneze.

Laptele, animalele mai mari (porc, oaie, vita, curcani) sunt accesibile prin aceasta metoda.

Si aici apar riscuri legate de contaminarea pamantului, de exemplu, sau de nerespectarea metodelor convenite de crestere. De multe ori metodele traditionale nu sunt si cele mai sanatoase. De exemplu, a da porcilor toate resturile alimentare (inclusiv alimente stricate, arse) duce la o potentiala acumulare de substante toxice in carnea lor. Sa ne gandim si la gainile inchise si care primesc furaje clasice sau la vacile pascute pe marginea soselelor, unde nivelul de poluare este foarte mare.

Le cumparam de la producatori cunoscuti

Fie ca sunt tarani (particulari), fie ca sunt mici ferme, producatori mai mult sau mai putin locali, avem posibilitatea sa-i cunoastem, sa le vizitam fermele, sa urmarim metodele folosite. Targurile si magazinele producatorilor adevarati sunt si ele o varianta, dar, fara o traditie si fara o standardizare e greu de spus daca ai cumparat un aliment curat.

Controlul este practic zero, pentru ca “nu esti acolo” si nu stii ce face “taranul” pentru a-si spori productia sau reduce costurile. Nu din rautate ci din comoditate, necunoastere sau dorinta normala de a castiga mai mult. Deci nu ii putem sponsoriza la nesfarsit mergand doar pe incredere, platind preturi mari pentru alimente “normale”.

Le cumparam din piata

Cea mai proasta solutie. Nu poti cunoaste personal producatorul, nu ai nici un fel de control asupra provenientei sau chimicalelor folosite in obtinerea acestor alimente. Chiar si “pe marginea drumului” putem gasi cea mai proasta calitate provenita din importuri dubioase, alimente contaminate, contrafacute, chimizate excesiv.

Un semn sunt ambalajele dar si prezenta unor alimente care nu cresc in zona respectiva, semn ca sunt cumparate de  la “en-gros”. Acele cai de import gri, unde nu exista trasabilitate, controale, testari ale produselor. Ba mai rau, un debuseu pentru alimente refuzate prin alte parti sau care nu respecta standarde de calitate si siguranta (de obicei non-UE). Nu avem de ce sa cumparam din piata alimente care nu cresc in zona noastra.

Sigur, mari raman babutele care vand patrunjel sau alte alimente din gradina proprie, dar, oricat de mult am vrea sa ne mintim singuri, nu reprezinta o solutie sustenabila pe termen lung. Gradinarii clasici care aduc legume locale, dar in afara sezonului, vor folosi orice mijloace pentru a-si mari productia. Au in arsenal pesticide, stimulatori de crestere, ingrasaminte si cultiva, de obicei, un pamant secatuit de ani si ani de monoculturi.

Alimente curate din supermarket

Paradoxal, aici ai cel mai mare control. Stii ce cumperi. Doar ca nu ne convin alte aspecte. Soiurile “de supermarket” sunt selectate pentru alte calitati decat valoarea nutritionala sau gust. Trebuie sa fie frumoase, sa reziste mult, sa fie ieftine, standardizate si produse in cantitati uriase. Pentru economie, marii comercianti prefera sa lucreze cu cat mai putini producatori.

Chiar si atunci cand supermarketurile investesc in educarea producatorilor, in seminte, testari ale pamantului si produselor, promovare (de exemplu programul Gusturi Romanesti de la Mega Image) exista o reticenta a cumparatorilor, care, desi informati, prefera sa se refugieze in ignoranta si sa spuna ca “toate sunt la fel” sau ca “nu au gust ca alea de la bunica”.

Sigur, in supermarket poti gasi si multe alimente daunatoare, lamai vopsite, mere date cu ceara, produse neconforme sau refuzate de altii. Dar macar le vezi, ai o eticheta, ai pe cine sa tragi la raspundere in caz de ceva.

Sa lasam miturile deoparte

Deci ne evaluam necesitatile, ne asociem cu mai multi cumparatori care au acelasi interes ca si noi, cautam, verificam, ne informam, producem cat putem si cumparam restul. Si lasam miturile cu babute care vand mere viermanoase, dar sanatoase, pentru naivi. In tarile civilizate calitatea alimentelor este net superioara, gustul este si el acolo, daca stii ce sa cumperi si de unde sa cumperi.

Lapte mai curat, mai scump si mai rar

Cristian Margarit Publicat în de  

La B1 TV de la 11.00 la Mihai Jurca (Viata e frumoasa) despre paine, lapte, reglementari si sanatate.

Ne referim la acel lapte natural, muls direct de la vaca, laptele cu care eu am crescut. Era fiert, dar nu era procesat industrial.
La intrarea in UE am primit niste avantaje (unii dintre noi inca nu le observa), dar ne-am angajat sa respectam si anumite reguli. Totusi, pentru aplicarea (conformarea) la aceste reguli am primit si derogari/amanari. Adica au existat, de exemplu, perioade de 5 ani in care am fi avut timp sa ne punem la punct, daca asta vroiam si puteam. Urmeaza si altele, care ne vor afecta serios capacitatea interna de a produce si comercializa alimente, lasand consumatorul si fara micii producatori, care puteau sustine o economie (fie ea si primitiva) interna relativ functionala si stabila.

Este normal sa existe si norme pentru siguranta alimentelor, altfel am fi la mana epidemiilor de boli infectioase si a toxiinfectiilor. Persoanele sensibile (copii, gravide, batrani, persoane cu boli cronice si imunitate scazuta) ar risca sa moara in urma unor astfel de cazuri. Deci, laptele crud destinat vânzărilor către consumatorul final trebuie să îndeplinească criteriile de calitate cu privire la numărul total de germeni (max. 100.000/ml) şi de celule somatice (400.000/ml) prevăzute de legislaţie. Din cate am inteles din discutiile cu diversi producatori, limitele sunt relativ mari, in realitate laptele cu adevarat curat (chiar si de la vaci crescute in gospodarii particulare) fiind mult mai curat.

In mod paradoxal, colectarea laptelui, racirea si pasteurizarea ulterioara permit amestecul laptelui contaminat (chiar neconform) cu cel “curat”, cu un rezultat admis de catre autoritati ca fiind “conform”. Cu toate astea, exista si situatii (rare) in care, cu toate masurile luate, apar boli cauzate de agenti patogeni atat din corpul animalului dar si de pe utilaje, vase, maini murdare etc. De asemenea, testele de antibiotice ar trebui facute si ele acestor loturi de lapte, nu doar testele de microorganisme si celule somatice (in general puroi provenit din ugerele infectate).

Cele mai des intalnite probleme sunt cauzate de E. Coli, Campylobacter, Salmonella, Stafilococi, Brucella, Mycobacterium, Yersinia si Listeria. Dar acestea apar si la produsele lactate (sau alte alimente) industriale. Se pune si problema “ipotezei igienei”, adica a pericolelor reprezentate de sterilizarea excesiva a mediului si alimentelor.

Dezbaterea despre consumul de lapte crud ar trebui sa fie o alta discutie, avem norocul ca legea sa permita comercializarea lui ca lapte de consum uman (cu respectarea reglementarilor mentionate), dar existand si posibilitati de eludare a acestor reguli: declararea laptelui drept lapte pentru animale sau cumpararea in comun de vaci/animale de lapte, astfel incat consumi laptele de la propria vaca, pe propria raspundere.

Intrebarea care se pune este daca putem lasa fara sursa de venit 40.000 de oameni care acum vand lapte “la piata” in schimbul salvarii catorva vieti (ipotetic pierdute din cauza consumuli de lapte “de la tarani”). In SUA, consumul de lapte crud (deci nu cel de la tarani si fiert, mult mai sigur) a cauzat intre 1998 si 2011 doar 2 decese (284 de spitalizari in total). Ne-am intreba acum cate au fost cauzate si de junk-food, de exemplu.

Indiferent de raspuns, ca tara, suntem obligati sa respectam aceste reguli, pentru ca politicienii s-au angajat in numele nostru, al cetatenilor. Daca vrem sa salvam micii producatori, atunci ei ar trebui ajutati macar sa produca la nivelul secolului 21 si nu la nivel de ev mediu. Desigur ca de aceasta masura restrictiva pot beneficia firmele mari, care este normal sa stea cu ochii pe 30% din piata (atat se vinde direct in piete din totalul produs la noi). Producatorul foarte mic (1-3 vaci) nu isi va permite sa cumpere sisteme de racire sau sa faca testele. Si nici nu este invatat sa faca asa ceva. Eventuala scumpire a laptelui pentru acoperirea costurilor va lovi tot in “cetatean”.

http://cid.oxfordjournals.org/content/43/5/610.long

Micii crescători de bovine, obligați să scumpească laptele vândut în piețe

http://www.cdc.gov/features/rawmilk/

Am scris despre lapte si alte articole, pe care le puteti gasi mai jos.

De la 15 ianuarie intra in vigoare, in sfarsit, regulamentul 1333/2008 al UE, dupa o amanare de 5 ani. Astfel, producatorii romani de paine vor fi obligati sa respecte aceste reglementari privind aditivii.
Desi noi nu mancam paine si descurajam consumul acestui produs “traditional” dar daunator sanatatii, e bine sa stim de ce se folosesc aditivi. Aditivii sunt folositi in paine pentru a corecta deficiente ale ingredientelor de baza (in special ale fainii), dar si pentru a obtine efecte de gust, aspect, miros, termen de garantie. Calitatea painii s-ar obtine prin procedee consumatoare de timp, aditivii scurteaza mult procesul de productie reducand costurile. Nu toate E-urile sunt rele, din contra, cele mai multe sunt sigure si nu prezinta probleme pentru sanatate.

Se stabilesc prin hotarari interne si greutati standard la paine (o aberatie dupa parerea mea), cat si reguli de etichetare mai stricte (desi nu prea citeste nimeni etichetele).

Ajuta asta cu ceva consumatorul? Prea putin si doar in mod indirect, lasandu-l iar la mana producatorilor mari, pe de o parte si a celor care incalca regulile din dorinta de profit, pe de alta parte.

Am scris si despre programul “cornul si laptele”.

Cum alegem fructe si legume din piata?

Cristian Margarit Publicat în de 6

usa

Se spune ca piata ar fi o alternativa la raioanele cu fructe si legume de la supermarket. Iluzia alegerii functioneaza si aici: in general avem in fata aceleasi produse. De multe ori “taranii” din piata sunt tot intermediari, oameni care cumpara fructe si legume de import din “en-gros” si le vand pe taraba. Apoi, taranii adevarati, care cultiva in gradina, la tara, au deprins de multi ani arta “otravurilor” si a “azotului”, astfel incat risti sa cumperi alimente care pot fi mai bogate in factori nutritivi dar mult mai contaminate cu pesticide, ingrasaminte chimice si alte nenorociri.

Dar exista si programe pentru sprijinirea taranilor, in care se controleaza pamantul, apa, legumele, se ofera consultanta de la specialisti in horticultura, Programul Gusturi Romanesti de la Gospodari al Mega Image.

Magazinele bio ar fi o varianta buna de compromis, asta daca ar avea suficiente produse proaspete, la un pret decent. Dar in magazinele bio gasim trei sferturi junk (zahar, fainoase, soia si alte procesate) si cand vezi legume sau fructe proaspete iti pui serios intrebarea daca sunt sau nu “bio”.

Producem fructe si legume pe cont propriu?

Gradinaritul este munca grea, iar cum prea putini dintre noi suntem dispusi sa stam aplecati si sa ne murdarim de pamant, trecem la urmatoarea alegere: piata. Trebuie sa fim constienti ca orice produs ajunge pe o taraba are in spate interese financiare in primul rand. Acele costuri trebuie acoperite (transport, chirie), vanzatorul platit, ingrasaminte si pesticide cumparate, folii pentru “solar” si cate si mai cate. Deci un producator nu si-ar permite sa lase omizile sa-i manance jumatate din mere sau gandacul de colorado sa-i termine cartofii inainte de a apuca sa-i recolteze. Pana la urma, cate persoane ar manca mere viermanoase, rosii “batute”. Si este clar ca “taranul” nu are cu ce sa dozeze cantitatile de chimicale, nefiind controlat de nimeni.

Insa faptul ca taranii folosesc si chimicale ar trebui sa fie un motiv sa-i ajutam sa foloseasca metode mai curate, nu sa cumparam din import. Ne trebuie solutii reale, nu lamentari si capcane corporatiste, specialisti manjiti si cozi de topor. Educatie, informare, boicotarea falsilor “tarani” din piete, acceptarea disponibilitatii sezoniere, a calitatii variabile si a preturilor mai mari ale produselor naturale.

De ce sa mancam fructe si legume din import?

Importul de fructe si legume are si el un loc binemeritat: putem manca in orice anotimp ce ne place si chiar beneficia de valoarea nutritionala a unor bunatati care nu cresc in tara noastra. Ramane de vazut cat ocupa acestea in bugetul nostru, asta daca legea se respecta si pe etichete gasim si tara reala de provenienta.

Sezonalitatea

Ideal este sa mancam legume proaspete, de sezon, crescute in pamant curat, la soare. Unele se pot pastra ca atare: morcovi, telina, sfecla, cartofi, varza, dovleac. Altele se conserva: murate, fierte, congelate. Cand nu am aceaste optiuni incerc sa mananc alte alimente, curate si sa completez cu strictul necesar de legume si fructe de import. De multe ori le prefer pe cele congelate, mai ales in sezonul rece.

Fructele romanesti

Merele, perele, gutuile, prunele, caisele, ciresele sunt fructe traditionale. Ar fi de preferat cele abia culese din pom, cu vierme, semn ca nu au fost folosite pesticide. Totusi, prezenta viermelui poate fi cauzata si de folosirea gresita a pesticidelor, adica si merele cu viermi pot avea pesticide in ele. Sunt de preferat fructele cat mai mici si colorate, care au un raport mai bun de nutrienti esentiali/calorii. In acelasi timp, exista pesticide care sunt eliminate din fruct intre momentul tratamentului si momentul culegerii.

O categorie aparte o reprezinta fructele de padure, incluzand aici si catina, macese, coarne, afine, coacaze, mure, zmeura, care pot fi conservate prin congelare dupa ce au fost spalate si portionate.  Cu cat sunt mai bine coapte cu atat sunt mai bogate in nutrienti, dar si mai perisabile, trebuind consumate imediat. Trebuie sa fie tari si colorate uniform, altfel riscam sa le cumparam deja stricate (intrate in putrefactie sau mucegaite).

Fructele “legume”

Dovlecii pot fi cumparati toamna si pastrati mai multe luni daca sunt in stare buna in momentul initial (fara semne de lovituri). Pot fi consumati fierti, in supe, copti. Coada trebuie sa fie tare, densa, semn ca sunt bine copti (continut mai mare de nutrienti).

Castravetii trebuie sa fie cat mai mici, verzi, cruzi, tari, aceste caracteristici garantand prospetimea si gustul deosebit. Pot fi conservati prin fermentatie lactica (muraturi in saramura), astfel pastrand mare parte din calitatile nutritive.

Rosiile ar fi ideal sa fie cumparate dupa ce s-au copt bine la soare si apoi conservate sub forma de bulion sau suc.

Vinetele trebuie sa fie mici, dar puternic colorate (coapte) si dense (pline). Sunt de evitat rosiile de import, mai bine suc sau bulion facut din cele autohtone, coapte la soare, vara.

Fructele de import

Sunt de preferat cele exotice, care nu cresc la noi, pentru ca cele care cresc la noi ar trebui cumparate din surse locale. Citricele (lamai, portocale, mandarine, grapefruit, pomelo) ocupa un rol foarte important, mai ales iarna, pentru aportul de vitamina C si flavonoizi. Ele trebuie sa aiba coaja subtire, sa fie tari si dense (grele), semne de prospetime. Grija mare la tara de provenienta (trebuie sa fie cat mai apropiata de noi).

Ananasul trebuie sa fie tare la pipait si greu, semn ca este proaspat. El contine enzime proteolitice si ajuta atat digestia cat si refacera dupa antrenamente. Bananele sunt culese toate crude, deci este de preferat sa le coacem noi, acasa, in conditii cunoscute. Trebuie sa fie tari, fara pete negre pe coaja sau in dreptul cozii. Toate sunt tratate cu fungicide/pesticide, asa ca aveti grija mare cand le mancati, nu puneti mana de pe coaja pe alte alimente.

Rodiile trebuie sa fie cat mai coapte atunci cand le cumparam (culoare rosie a cojii) si mici. Procesul de coacere poate continua si in frigider, fiind un fruct foarte valoros pentru barbati, prin continutul de substante care protejeaza prostata.

Oleaginoasele

Avocado este un fruct special, oleaginos, cu un continut mare de grasimi sanatoase, fibre, magneziu. Avantajul sau este ca nu retine foarte multe pesticide. Se cumpara crud, tare, urmand a-l coace pe cont propriu, intr-o punga de carton, cu mere si/sau banane. Daca interiorul are zone maro inchis, atunci trebuie aruncat. Mai rar se gasesc variante “readty to eat”, cu coaja maronie si incretita. Consisenta sa optima este cea a untului moale, adica il poti manca cu lingurita, direct din coaja.

Tot la oleaginoase de import sanatoase adaugam maslinele si nuca de cocos.

Legumele

Si aici sunt de preferat legumele romanesti, proaspete, eventual cumparate in sezon, din surse sigure si conservate in mod traditional.

Broccoli trebuie sa fie cat mai mici (culese devreme), cu cat mai putina parte lemnoasa. Tulpina trebuie sa fie tare iar inflorescenta cat mai verde. Pe masura ce planta creste anumite substante utile dor se dilueaza, nu vor fi intr-o cantitate mai mare. Exista in Bucuresti surse de broccoli crescut in gradina/sera, fara chimicale: cautati, verificati, cumparati. Conopida este relativ similara, cu mentiunea ca un miros puternic arata ca prospetimea nu este cea potrivita. E bine sa cumparati capatanile cu frunze, care protejeaza inflorescenta delicata.

Spanacul, patrunjelul, mararul (si alte frunze) trebuie sa fie crocante si de verde-inchis, fara pete inchise la culoare sau decolorari. Varza trebuie sa fie cat mai densa, fara miros, cotorul umed, nu uscat sau crapat.

Radacinoasele

Radacinoasele (morcov, telina, sfecla rosie) trebuie sa fie tari, de dimensiuni cat mai mici, intens colorate. Frunzele trebuie sa fie verzi si ferme, ele fiind comestibile (da, chiar si cele de morcov sau sfecla rosie). Cartofii trebuie sa fie curati, fara pete verzi sau semne de incoltire. Daca sunt din sursa sigura e foarte hranitoare si coaja. Toate pot fi conservate peste iarna la temperatura scazuta si ferite de umiditate (inclusiv lazi cu nisip in cazul morcovilor).

Usturoiul trebuie sa fie mic, dens, cu aroma puternica atunci cand este strivit. Cel adevarat poate fi pastrat pe funie, o perioada lunga de timp. Cel umflat cu apa, de import, se va usca si nu are nici gustul nici beneficiile nutritionale dorite. Ceapa trebuie sa aiba exteriorul fin, fara urme de lovituri sau umezeala. Mirosul trebuie sa fie neutru (deci fara miros specific cand sunt intregi), altfel este un semn ca sunt pe cale sa se altereze. Ghimbirul trebuie sa fie tare iar coaja sa cat mai uniforma. Alegem variantele mai mici, nu cele umflate peste masura cu ingrasaminte chimice.

Exista o diversitate mare de legume de import insa accentul trebuie sa cada pe alimentele autohtone, produse cat mai natural. Bineinteles ca asta poate insemna un efort suplimentar la cumparare dar va fi un plus pentru sanatatea noastra si a economiei romanesti.

Dar “taranii” trebuie sa se adapteze, sa invete. Sa stea mai putin la birt cand pompierii le desfunda santurile. Sa fie mai corecti si ei cu noi.

Dieta locala si sezoniera

Cristian Margarit Publicat în de  

Traim in zona temperata. Cei mai multi dintre noi apartinem rasei “caucaziene”, dezvoltata si adaptata in zona temperata. In mod logic trebuie sa mancam plantele si animalele care cresc in aceasta zona. Inclusiv condimentele, chiar daca acum suntem invadati de fructe, legume si condimente din alte zone ale lumii.

Ideal ar fi sa mancam roadele pamantului atunci cand pamantul le ofera, in sezonul lor. Fructele cand se coc in copacii nostri. Legumele traditionale. Strugurii din via bunicilor. Animalele care au pascut iarba de pe dealurile subcarpatice. Oua de la gainile care alearga libere prin curte. Usturoiul care nu se evapora dupa cateva zile(am uitat niste usturoi in frigider si practic nu a ramas nimic din el, era umflat cu apa). Pastravii salbatici din raurile de munte.

Evident, e bine sa completam si cu fructe, legume si condimente care nu apartin acestei zone, insa cu grija mare la sursa de provenienta si modul in care sunt produse, transportate si pastrate. De multe ori sunt pline de chimicale, modificate genetic, tratate cu radiatii, lipsite de valoare nutritiva reala. So… back to muraturi, poame, carne la garnita, pastrama, nuci, zarzavat de ciorba.  O exceptie notabila este, dupa parerea mea, pestele oceanic. Cu toate minusurile, pestele oceanic este o sursa buna de proteine si grasimi omega 3, vitamina D.

Globalizarea bazata pe forta de munca ieftina din zone sarace ale lumii si transportul alimentelor pe distante mari(folosind resurse neregenerabile aka petrol) devine din ce in ce mai greu de sustinut in industria alimentara. Costurile ascunse si indirecte(inclusiv falimentarea producatorilor locali si poluarea) devin vizibile si afecteaza sensibil economia mondiala.

De ce sa nu revenim la modul traditional, care ne-a slujit atatea mii de ani?