La invitatia lui Magor mergem azi de la 15.00 la Realitatea TV pentru a spune cateva cuvinte despre CAP (politica agricola comuna europeana) – mai mult el- si despre ce s-a intamplat in ultimii ani cu alimentatia noastra.
Miza este modul in care noi (consumatori, activisti, oameni carora ne pasa de sanatatea noastra si a mediului) putem obtine o alimentatie si un mediu mai naturale, sanatoase si curate.
Cand eram mic, hiena mi-a fost prezentata drept un animal jigarit, care se hraneste cu resturi si cadavre.
Au trebuit sa treaca vreo 20 de ani pentru a afla de la TV ca hienele sunt, de fapt, niste animale mari, puternice, care vaneaza in haita, care mananca si alte pradatoare, care se mananca si intre ele.
Azi, desi ascultam stiri la radioul din masina, parca eram tot pe Discovery. De data asta insa reportajele despre hiene erau mai putin reprezentate, in schimb am vazut reprezentatia hienelor.
Cum este posibil totusi sa avem aceste probleme in societatea in care traim? Simplu. Suntem complici. Toti si fiecare dintre noi. Partea mai proasta e ca vor plati si copiii copiilor nostri pentru nepasarea si complicitatea de acum.
Deci acum stiu pentru ce parintii nostri s-au chinuit fara mancare, caldura si lumina pe vremea comunismului.
Ascultam ieri socat cum un om de cultura incerca sa-l scoata basma curata pe presedinte dupa ultima perla cu “scoala produce tampiti”. Dincolo de consideratiile statistice de genul “scoala produce si un procent de tampiti”, nu pot intelege cum o persoana publica, aleasa prin vot, poate pretinde sau poate aduce argumentul unei discutii particulare.
Din punctul meu de vedere, un om cu o functie publica, ALES in acea functie, NU are viata particulara. Viata acelei persoane apartine comunitatii din momentul in care a acceptat investirea in postul pentru care a candidat si pentru care a fost ales.
Faptul ca acum premierul ii zambeste unui ziarist si peste cateva momente il jigneste nu cred ca are absolut nici o scuza, indiferent de comportamentul ziaristului.
Evident, capacitatea de mare conducator poate sa nu fie in directa legatura cu bunul simt, cultura, respectul fata de semeni sau capacitatile intelectuale, dar lipsa acestora arunca o mare umbra de indoiala asupra modului de gandire si calitatii deciziilor luate de acea persoana.
Cred publicul larg intelege prea putin un lucru esential: pentru a ajunge intr-o pozitie de conducere, in orice partid, organizatie, institutie a statului este nevoie de un sir interminabil de compromisuri, aliante cu diverse grupuri de interese, legaturi de toate felurile cu tot felul de oameni. Exceptiile sunt extrem de rare si, de obicei, eliminate in orice mod cu putinta.
Altfel, vitele care se duc la vot(ma includ si eu aici) nu au cum sa cunoasca acei oameni si “sa aiba incredere in ei”.
Pe de alta parte, ca oamenii care tind sau ajung la conducerea unei organizatii/asociatii/tari etc. sunt selectati ca un grup santajabil, fiecare avand la mana pe fiecare cu diverse lucruri. Indiferent in ce parte si cat este inclinata balanta “ce face pentru el si ce face pentru societate/alegatori”.
Ce vedem noi public nu este decat un teatru iar alegerile noastre se fac pe baza informatiilor care ne sunt date. Sunt variabile, nume pe o lista. Oameni pusi sa ia anumite decizii in numele elitei conducatoare.
Am mai spus asta: adevarul e o chestie de statistica.
Democratia ar fi valabila atunci cand toti am avea toate informatiile si am fi implicati direct in procesul de luare a deciziilor. Desi tehnologia moderna ne-ar permite asta(internetul), nu sunt sigur ca mi-ar conveni ca deciziile sa fie luate de “toti”.
Deci democratia se reduce pana la urma la grupul ala redus de oameni care detin resursele si informatiile(deci puterea). Ei iau deciziile si au specialisti in comunicare(manipulare) care sa prezinte atat datele de intrare, deliberarile, concluziile si chiar efectele in asa fel incat prostimea sa fie multumita.
Problema apare cand noi categorii de oameni au acces la informatie, au destula inteligenta si, in final, desulta putere(prin modul in care activitatea lor influenteaza societatea). Acesti oameni au 2 variante:
1. intra “in sistem”.
2. bat apa in piua cu vorbe o perioada si apoi sunt redusi la tacere.
Varianta 3 se numeste revolutie. Dar, ca noua societate sa functioneze… are nevoie de… si aici ne intoarcem la pasul zero si ciclul se reia.
In ultima vreme oriunde intorc privirea si orice link accesez imi sare in ochi un scandal sexual. Ba niste poze cu o vedeta playboy, ba un film de dormitor, ba un atac politic… vad in acelasi timp comentatori virulenti care batjocoresc personajele(reale sau presupuse), care isi dau cu parerea, ataca, fac morala… oameni buni… este normal sa facem sex si din punctul meu de vedere este normal sa ne si filmam daca asta ne place, acest tip de presa/scandal politic trebuie sanctionat, nu promovat/stimulat!
Am cunoscut cu ceva vreme in urma o femeie care s-a intors in Romania din SUA pentru a intra in politica, desi acolo avea o cariera care incepuse foarte bine… chiar m-am mirat ca si-a adus si sotul(englez de origine) aici.
Apoi, odata cu apropierea alegerilor am inceput sa-i vad numele prin ziare si pe net, inscenare dupa inscenare, scandal dupa scandal. Probabil nu au avut cu ce sa o santajeze in mod real si s-a recurs in final si la clasicul scandal sexual.
Dincolo de faptul ca nu se stie daca este ea sau nu in inregistrare(care oricum ai da-o tot o inscenare este), dincolo de faptul ca nu avea nevoie de bani sau de alte favoruri pentru ca o recomandau prea bine preagatirea si CV-ul… diversi bloggeri s-au grabit sa isi faca trafic pe seama acestei povesti.
A iesit inca o data la iveala frustrarea romanului, dorinta lui de a arunca cu noroi si rahat cand are ocazia, de la adapostul anonimatului sau nu.
Ne intrebam de ce merg lucrurile prost?
Pentru ca in loc sa ne preocupe lucrurile importante ne pierdem vremea cu cine a filmat pe cine, cine a facut ce, cui unde si de ce…
Iata si o petitie in sprijinul Anei Birchall si impotriva acestui gen de presa/politicianism: http://www.petitieonline.ro/petitie-p00891049.html
