Auzeam azi de dimineata la radio cliseele gretzoase “young professionals” si “social networking” in legatura cu tinerii romani si ponderea activitatii lor pe haifaiv, feisbuc si tuitar. Deja nu mai putem trai fara aceste “instrumente”. Deja nu mai poti intoarce capul sa nu dai peste un blogger cu cateva mii de “prieteni” in lista, din care nu cunoaste personal nici 1%.

Ma uitam de asemenea la cativa “trendsetteri” si “persoane importante, nu spui cine” din online-ul romanesc… mare surpriza mare, unii dintre cei mai cunoscuti, activi si mediatizati aveau pe saptamana mai putin decat aveam eu pe zi(vizitatori unici, that is).

M-am saturat sa vad iar si iar si iar aceleasi cercuri de personaje anoste care isi fac reclama unii altora pentru orice rahat de “stire” sau “eveniment” care nu aduce nimic nou sau pozitiv in viata noastra. Chiar nu avem alte preocupar in afara glumelor proaste si filmuletelor de doi lei de pe iutub?

Si atunci ma intrebam cu ce se ocupa de fapt acesti frecatori de menta virtuala si ce beneficii aduc sezatorile online… cand la noi in tara se moare de foame, sunt oameni care nu au unde locui, blocajele din trafic iti sufoca orice tentativa de a misca ceva, cand importam 80% din mancare, cand profiturile pe mai toate serviciile de care beneficiem “zboara” in alte tari, cand baietii astia moralisti si filozofi sunt niste astroturferi ordinari si traiesc din ciozvartele otravite numite “CSR” aruncate de aceleasi corporatii care ne mananca viata precum un cancer.

Da, m-am prins: ne arunca praf in ochi sa “mananca si gura lor o paine”.