Un om s-a aruncat de la balconul parlamentului. Asta e forma de protest prin care el si-a exprimat nemultumirea, disperarea, dezacordul fata de ce se intampla. Dupa “pot sa moara si 10.000 ca nu vom schimba nimic”(ca reactie la peste doua luni de greva a foamei din partea unei profesoare), iata inca un semnal de alarma ca lucrurile nu sunt tocmai roz.
Probabil ca multi acum rasufla usurati: romanii inca nu au capacitatea de a face proteste reale si mamaliga nu va exploda a doua oara. Guvernantii au dat inca o dovada de siguranta si hotarare, nu cedeaza in fata niciunei presiuni. E un semnal bun pentru bancile si corporatiile care au de facut bani pe carca iobagilor.
Totusi, este si un semnal negativ pentru constiinta comuna a acestei populatii saracite si aduse la disperare: trebuie sa ia masuri si mai drastice. Oricat de infometata si indobitocita ar fi, momentul exploziei se va produce pana la urma.
Ieri am vazut si “Portretul luptatorului la tinerete”… se pare ca dupa 60 de ani se dovedeste ca oricum sacrificiul nu mai are nici macar functia de semnal de alarma, daca nu chiar cea de exemplu.

Iar politicientii de azi sunt mult mai vinovati decat dictatorul de acum 20 de ani. Acela a avut scuza ca nu stia ce se intampla, pentru ca ii erau ascunse informatiile reale. Dar cei de azi aleg cu buna stiinta sa ignore o realitate.