Invitatiile pentru a sustine seminarii de nutritie imi dau posibilitatea de a calatori prin toata tara noastra draga, cu diverse “mijloace de locomotie”. In acest week-end am plecat cu avionul de la Bucuresti la Timisoara (Maraton spre Sanatate Kangoo Jumps), o experienta placuta si mare economie de timp, apoi cu trenul spre Sovata (Zumba in Action 2). Mai lipsea ca saptamana trecuta sa fi mers pe bicicleta la Cheile Gradistei (prezentare despre alimentatia si suplimentele in sporturile de anduranta pentru echipa Nomad).
Daca avionul merge repede si masina e prea obositoare, trenul merge incet. Incredibil de incet. Desi e sigur si, teoretic, economic, se pare ca infrastructura nu mai tine. Vagoanele noi, cu ferestre mari, iti permit sa vezi foarte bine peisajele si locurile de multe ori salbatice, podurile, raurile, campurile. Din loc in loc si industria. Cum ar fi Azomures. Singurul agent economic important din zona, dar care arunca in aer cantitati enorme de poluanti.
Observ comunitati unde oamenii isi pastreaza identitatea, inclusiv vorbind limba materna, spre deosebire de orasul din care provin, unde exista o uniformitate a diversitatii, o integrare rapida si amnezica in iuresul provocat de co, de dorinta de a progresa si construi o viata moderna. Am devenit mult mai intelegator cu “taranii”, “tiganii”, “ungurii”, “moldovenii”, “oltenii”, “bucurestenii” , cu oamenii, in general, fara a-i mai judeca prin diferente ci prin lucrurile bune pe care ni le putem oferi unii altora.
Am avut parte de vreme frumoasa, o toamna calda si insorita, aceste culori ale toamnei imi dau o stare de bucurie, chiar daca e sfarsitul unui an biologic, asa cum ii explic lui Tudor, plantele vor inverzi din nou la primavara, semintele vor incolti si ciclul se va relua.
Le multumesc celor care imi dau ocazia sa vad atatea locuri frumoase si sa cunosc oamenii deosebiti care vin la aceste intalniri. De asemenea, sponsorii si organizatorii merita laudati pentru ca in aceasta lume plina de reclame la alimente toxice (margarina, paine prajita, lapte pasteurizat) fac un lucru foarte util atat pentru noi cat si pentru copiii nostri. Ma intreb tot timpul ce va mai gasi fiul meu din ce avem acum, asa cum incerc sa imi imaginezi cum au vazut parintii mei aceasta tara in transformare, transformare facuta cu sacrificiul multor generatii.
Participantii sunt din ce in ce mai educati si mai informati. Chiar si cei carora le sunt puse la indoiala alegerile, preferintele si modul de viata accepta mai usor ca o schimbare le va fi utila. Sau poate am devenit eu mai convingator.
Ma asteptam ca in “provincie” si in orasele mici sa existe mai multi oameni care sa manance “de la tara”, care sa organizeze productia si aprovizionarea cu alimente sanatoase. Din pacate nu e asa. Avem supermarketurile care nu distrug doar economia locala prin importuri ieftine ci si sanatatea oamenilor prin alimente de proasta calitate.
Alegerile sanatoase devin doar un vis pentru cei comozi iar viitorul este sumbru. Daca producatorii mici sunt eliminati, peste ceva timp nimeni nu va mai avea de ales si va trebui sa ne hranim copiii cu pseudo-alimentele chimizate, modificate genetic, scumpe si distrugatoare pentru mediu, nu doar pentru noi.
