Tot vorbind cu diverse persoane ajunse pe culmile mai mult sau mai putin inalte ale bogatiei materiale am aflat niste lucruri interesante despre mancarea servita la restaurantele cu diferite adunaturi de stele.
Unul dintre oamenii cu care lucrez in mod strans de vreo doi ani a umblat cam prin toata lumea si a avut ocazia sa manance in diverse locuri, de la mec pana la cele mai scumpe restaurante din cele mai exclusiviste hoteluri si statiuni.
Tinand dieta strict si invatand in acest timp cum sta treaba cu carbohidratii, grasimile, proteinele si caloriile omul se trezeste intr-o zi ca imi spune: “stii, am observat ca pe masura ce mi-am permis sa mananc la restaurante mai scumpe am constatat ca sunt din ce in ce mai putini carbohidrati in farfurie”. Evident, adunand 1+1(medicul personal din Elvetia care ii spusese deja ca cele mai sanatoase diete sunt cele de tip low-carb) ajunsese si el la aceeasi concluzie cu care eu imi racesc aici tastele de cativa ani: exista mancare pentru sclavi(cereale, fainoase, zahar: energie ieftina, alimente procesate pline de chimicale) si mancare pentru ceilalti.

Paradoxul este ca o dieta de milionar poate fi tinuta si cu un buget de clasa medie sau chiar cu un buget restrans. O dieta sanatoasa nu este scumpa, dar presupune sa faci alegeri corecte si sa te organizezi putin astfel incat sa iti cumperi, prepari si transporti singur mancarea, chestie care iti va lua maxim o ora pe  zi, timp in care poti strange legatura cu partenera/partenerul de viata si pe care il poti folosi ca relaxare. Intr-o zi oricum vom avea cu totii copii si va trebui sa facem asta, ca dor nu ii lasam sa manance porcariile carora li se face reclama la TV sau care ne sunt vandute la colt de strada la preturi de 5-10 ori mai mari decat costul materiei prime?