Eu prefer indulcitoriul care imi aduce si alte beneficii pentru sanatate, Xilitol, dar produsul de calitate garantata de la Now Foods, nu orice produs de pe piata. Fiind un compus care se gaseste si in natura, el este denumit “natural”, dar este foarte important ca procesul de productie sa respecte standarde inalte de puritate. Am incercat si alte produse de pe piata (mai ieftine) si am avut efecte secundare nedorite: arsuri stomacale, diaree, disconfort general. Folosind cantitati mici prefer calitatea. Un alt indulcitor care castiga teren este eritritol.
De la 20.00 la Activ FM (www.activefem.ro si 92.7 in Bucuresti) discutam despre zahar si rudele sale, indulcitori mai mult sau mai putin naturali. Puteti pune intrebari la 0734 22 02 02, pe Yahoo Messenger getfit.radio sau pe pagina de facebook Get Fit.
Eu includ zaharul printre “cei 5 nu“. Fiind ingredientul principal in majoritatea dulciurilor, el apare ascuns si in produsele de patiserie sau prin alte alimente, care nu dau de banuit intr-o prima faza. De multe ori indulcitorii chimici, de sinteza, sunt mai ieftini decat zaharul si sunt inclusi in special in bauturile carbogazoase, de obicei in combinatii, pentru a obtine un gust cat mai aproape de original.
Zaharul este un carbohidrat gasit in nenumarate alimente de origine vegetala, jumatate fiind folosit rapid ca sursa de energie (glucoza), cealalta jumatate (fructoza) urmand un traseu ceva mai sinuos (de cele mai multe ori spre grasime).
Rudele sale, mierea, siropul de artar, siropul de agave, siropul de fructoza-glucoza, siropul de orez, sunt foarte asemanatoare, diferentele fiind minore (eventual doar proportia de fructoza-glucoza). Polimerii (amidon, maltodextrina etc.) au nevoie de actiunea enzimelor salivare pentru a se face perceputi drept “dulci”.
Cand provine din alimente si cand nu vine peste un ficat plin de glicogen/grasime, zaharul poate fi considerat o sura buna de energie. Din pacate limita catre exces este foarte scazuta (cateva zeci de grame pe zi), in timp ce capacitatea noastra de a-l asimila enorma (cateva kilograme pe zi). Motiv pentru care oamenii cu probleme digestive tind sa manance alimente dulci, ei neputandu-se hrani cu altceva.
Din pacate, acest combustibil “perfect” uzeaza corpul si il imbatraneste prematur. Efectele excesului fiind devastatoare, alaturi de alti factori alimentari (uleiuri vegetale, de exemplu) cauzand inflamatie cronica, degenerarea tesuturilor, cancer.
Inlocuitorii au si ei efecte secundare, asa ca “moartea alba” ramane citata ca “aliment de baza” in multe discursuri politice. Noi preferam pentru dulciurile de dieta un amestec de xilitol, eritritol si stevia.
La xylitol avem un efect de racire cand se dizolva (deci util in limonade, inghetate) iar la cantitati mari pot aparea balonari sau chiar diaree (cum intalnim frecvent la sorbitol, maltitol- toate au capacitatea de a afecta in diverse moduri flora bacteriana din intestin). Personal percep anumite marci ca fiind mai “acide” decat altele, deci exista diferente intre producatori. E citat cu 2.4 calorii pe gram, deci furnizeaza energie, dar intr-un mod diferit de zahar, neafectand semnificativ nivelul glicemiei si insulinei (exceptii persoanele sensibile care vor avea raspuns insulinic si la indulcitorii non-calorici sau artificiali). Are efect antibacterian si de remineralizare a dintilor.
La xilitol se remarca si efectul anti-cetogenic si anti-neoglucogenetic- utile probabil in diabet dar mai putin intr-o dieta “keto” pentru slabire. Totul depinde de cantitati si de factori personali.
Asimilarea la eritritol este mult mai redusa, el nu hraneste bacteriile din tubul digestiv si este mult mai bine tolerat, ii prevad un viitor luminos, in anumite tari (civilizate) a fost inclus deja in “bauturi racoritoare” in locul indulcitorilor chimici. Este mai putin dulce decat zaharul si, evident, mult mai scump. Este, din punctul meu de vedere, cea mai sigura alternativa atat pentru sanatate cat si pentru slabire.
Varianta noua de stevia de la Now Foods (unul dintre cei mai mari procesatori de stevia din SUA, cu brevete de inventie in domeniu) pretinde ca are un gust dulce curat, fara celebrul “bitter aftertaste” intalnit si la indulcitorii de sinteza. Personal nu am simtit acel gust “ciudat”, “amar” sau “metalic” si se pare ca doar o mica parte din oameni il percep, restul avand doar placerea gustului dulce pur.
Este foarte important ca acesti indulcitori sa fie de calitate (firme mari, cunoscute, cu standarde stricte) pentru ca pot aparea contaminari, contrafaceri si alte probleme. Se pune intrebarea: cat de naturali sunt daca metoda de productie este tot sinteza chimica? Avand in vedere ca ei exista in natura, se pot obtine substante identic-naturale, cu precizarea facuta anterior privind standardele de calitate.
Am discutat asta si in emisiunea “Ai grija de tine” cu Carmen Bruma, editia din 13 aprilie 2013: http://www.realitatea.net/emisiuni/ai-grija-de-tine.html
Dupa ce am prezentat variantele de Stevia Lichida, Steiva tablete si Xylitol Paks (pachetele cu amestec de xylitol si extract de Stevia) iata ca vine randul starului in devenire: eritritol (in original erythritol), un poliol practic non-caloric (0.2kcalorii pe gram, de 20 de ori mai putin decat zaharul) si cu o putere de indulcire de 2/3 din cea a zaharului.
Asta inseamna ca pentru a inlocui 5g de zahar (o lingurita) va trebui sa folosim 7-8 grame din acest indulcitor modern. Daca vrei “siguranta” poti folosi o cantitate dubla, oricum vor fi de 10 ori mai putine calorii.
Acest indulcitor de ultima generatie este doar la un mic pas distanta sa fie prezent in foarte multe alimente, in special lichide. O metoda ieftina de producere (din porumb) a fost pusa la punct si patentata de un mare nume din Big Agro.
Avantajele: este practic non-caloric (spre deosebire de alti polioli), nu da tulburari intestinale (efectul laxativ sau cunoscutele balonari de la sorbitol, maltitol si chiar xylitol in cantitati mari), gust impecabil, fara “bitter aftertaste”, protejeaza dantura (reduce riscul cariilor), se dizolva foarte rapid in apa sau alte lichide.
Argumentul final in favoarea sa este faptul ca il gasim si in mod natural in fructe si alimente fermentate. Este obtinut printr-un proces natural de fermentatie, fiind absolut sigur pentru sanatate, ba chiar avand efecte benefice, inclusiv pentru diabetici (antioxidant si protector).
Particularitati: la dizolvarea in apa raceste solutia, fiind util in special pentru preparate lichide, reci sau preparate solide cu aroma de menta. Ideal pentru limonade. Este stabil termic pana la 160 de grade celsius.
Eu beau limonada facuta cu acest indulcitor, cam 3 linguri la 500ml de apa, zeama de la o lamaie si 1/2 de lime. Nu da senzatie de foame sau alte probleme, doar 100% satisfactie si hidratare fara calorii in plus.
Stevia este o planta sud-americana(zona de unde vin multe alte plante cu efecte medicinale) folosita ca indulcitor. Desi peste tot prin lume stevia este acceptata ca sigura pentru consumul uman, in UE s-a decis in anul 2000(acum 10 ani), pe baza unui studiu facut pe soareci(yep, ca si cum noi am fi soareci), ca nu ar fi sanatoasa. Alte zeci de studii au infirmat ideea initiala, dar raul fusese deja facut. Acum se duce o lupta anevoioasa pentru ca Stevia sa fie acceptata in UE ca indulcitor. Lupta se duce in primul rand cu sistemul birocratic foarte lent, dar si cu lobby-ul zaharului si al indulcitorilor chimici.
Cred ca nu mai e un secret pentru nimeni ce inseamna pentru producatorii de indulcitori de sinteza si pentru companiile farmaceutice aparitia unui concurent natural si chiar benefic pentru sanatate(unele studii arata ca stevia reduce rezistenta la insulina). Pe de alta parte, o planta poate fi crescuta de oricine, de aceea se incearca autorizarea doar unor anumite forme si extracte de stevia, care sa permita un cvasi-monopol si profituri mult mai mari pentru unii.
In Japonia extractul de stevia se foloseste de cateva zeci de ani cu succes iar marea miscare o face o companie de “bauturi racoritoare”; spre patentarea unui compus asupra caruia sa aiba drepturi depline, eliminand concurenta(alte extracte sau chiar planta ca atare) de pe piata. Franta este prima tara europeana care a permis utilizarea temporara pentru consumul uman iar EFSA a emis deja doua acte prin care stevia este declarata sigura. In Germania este vanduta ca preparat cosmetic sau medicament… fiind ilegala ca aliment sau supliment alimentar.
In acest domeniu se pare ca avem prezumptie de vinovatie, pentru ca cineva(cine oare?) trebuie sa demonstreze ca planta e sigura si nu invers. Ce nu este explicit declarat ca legal este ilegal. Evident, e mult mai greu sa demonstrezi ca un lucru e sigur decat sa spui, pe baza unor informatii sumare sau distorsionate, ca e nesigur. E ca in povestea cu prostul care arunca o piatra in balta. Practic nici un lucru de pe lumea asta nu este 100% sigur, pentru ca poti muri band un pahar cu apa sau iti poti rupe un picior mergand pe strada. Dupa acest principiu pervers ar trebui interzisa viata in sine.
Iata si ce spune EFSA, abia in anul 2010: http://www.efsa.europa.eu/en/press/news/ans100414.htm si, mai pe larg: http://www.efsa.europa.eu/en/scdocs/scdoc/1537.htm. Deci Stevia este sigura pentru consumul uman si probabil va fi pusa pe lista de substante acceptate. Inca nu se stie daca va fi acceptata planta in sine sau vreun extract mai special, cu dedicatie pentru cineva anume. Exista si o asociatie europeana pentru Stevia, EUSTAS. Fiecare tara europeana are dreptul sa aprobe un aliment nou(novel food) sau supliment alimentar pentru doi ani, cum a facut Franta.
E ciudat ca in acelasi timp la noi se umplu spitalele de oameni veniti in coma dupa ce au consumat “etnobotanice”. La fel, o serie de aditivi alimentari sau medicamente deja cunoscute drept toxice sau interzise prin alte tari sunt vandute fara probleme. Drogurile au ajuns legale dar plantele folosite de mii de ani sunt ilegale. Alcoolul si tutunul omoara milioane de oameni dar pot fi gasite la orice colt de strada. Oare unde se va ajunge? Trebuie sa ne dorim colapsul economic total al UE si moartea corporatiilor pentru a putea alege pentru noi insine? Comunismul a cazut si din cauza suupra-reglementarilor. Oare si noul imperiu cu picioare de lut va avea aceeasi soarta?
De mici suntem obisnuiti cu gustul dulce. Ni se da ca recompensa.
Mai tarziu, atunci cand ne lipseste ceva ajungem sa ne recompensam singuri, cu dulciuri.
Azi, asa, maine asa, ne trezim ca surplusul de calorii este… unde altundeva decat pe burta si fund.
Pentru cei mai multi oameni “dietele” arata ca niste sentinte… nu mai ai voie nimic din ce iti placea, nu tu chipsuri, nu tu pateuri, nu tu dulciuri, nu tu “bauturi racoritoare”… unde mai e placerea vietii.
Tocmai pentru a “indulci” putin suferinta exista si solutii fara chimicale periculoase: extracte de plante cu gust dulce. Foarte dulce. O picatura este de ajuns pentru o cana de cafea, sa spunem.
Am primit ceva special, de la SunRider, mi s-a parut ok produsul, asa ca vi-l arat si voua:
Se pare ca acest produs reduce si rezistenta la insulina, fiind foarte bun pentru cei cu sindrom metabolic sau diabet de tip II.
