Urmasul istoricului TGV, trenul de mare viteza din zilele noastre mi s-a parut o experienta fantastica.
Dupa ce am batut practic toate garile si trenurile(schimband in 3 zile 7 trenuri diferite concluzia a fost ca au meritat cei 82 de euro de la Amsterdam la Bruxelles platiti pentru calatorie.
Cu un picior rupt, fara sa pot ridica masina inchiriata si preplatita si dupa o serie de peripetii de genul trenul initial a plecat mai devreme(WTF?) sau ca trenul pentru care mi s-a dat bilet nu mai trecea prin gara de unde vroiam sa-l iau, de la un accident feroviar pe traseu si devierea traseului initial, defectarea locomotivei, schimbarea trenului, ajunsul la Marea Nordului din greseala(am ratat statia unde trebuia sa cobor si am mai facut vreo cateva sute de kilometri in plus)… iata ca in sfarsit am avut parte si de cateva ore delicioase. Culmea, toata aceasta aventura s-a intamplat in stare de luciditate 100%, fara o bere, ciuperca sau iarba la bord. Pur si simplu Universul mi-a ascultat dorinta de a alfa cat mai multe despre tarile unde am fost incat mi-a trimis ceva mai multa entropie.

De la mancare la internetul gratuit WiFi si de la suportul pentru picioare la rapiditate, a fost o calatorie pe cinste, care imi doream sa dureze cat mai mult odata ajuns la bord.

Mancarea a fost decenta, cu exceptia sosului de soia, extrem de sarat. Tot raul spre bine, ca astfel nu am mai putut manca orezul, care, va spun sincer, ma cam tenta. Am mancat pestele afumat, puiul cu curry, sparanghelul, untul si cascavalul.
Observand ce au mancat si baut ceilalti pasageri am constatat ca bauturile “de tip cola” si cafeaua- deci cofeina- reprezinta drogul lumii civilizate.