Am vazut in ultima perioada ca circula o serie de articole in presa despre carmin, ca si cum ziaristii ar fi auzit acum prima data despre colorantii alimentari naturali obtinuti din vegetale (se mai extrag din sfecla rosie, de exemplu) sau animale. Din cate stiu eu, studentii la jurnalism sunt instruiti sa verifice o informatie, sa ajunga la originea ei, nu doar sa preia articole panicarde de pe site-uri obscure si sa le transforme in isterie doar de dragul unor click-uri.
Carminul (sau cosenila, cochineal, acid carminic, E120) este, intr-adevar, un pigment natural rosu extras dintr-o specie de insecte care produce acest pigment. Singura ingrijorare privind siguranta, mentionata de EFSA (Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentelor), ar fi alergia la acest compus, o situatie foarte rara. Nu exista alte rapoarte sau dovezi stiintifice privind efecte secundare sau negative ale acestui compus natural, spre deosebire de colorantii artificiali. In multe zone ale lumii insectele sunt parte a alimentatiei (foarte bogate in proteine) si o serie de medicamente sunt extrase, de asemenea, din insecte. Insectele au fost parte a alimentatiei umane de milioane de ani, chiar si in dieta moderna fiind prezente in fructe, leguminoase, cereale si alte produse agricole consumate ca atare sau folosite ca ingrediente in diverse retete.
Nu exista nici un fel de dovezi stiintifice sau chiar suspiciuni rezonabile ca acest pigment ar cauza cancer sau alta boala grava. In nici o clasificare a aditivilor alimentari nu este considerat nici macar ca un potential risc pentru sanatate, in afara cazurilor foarte rare cu alergie la acest compus. Daca le stiti, va rog sa dati sursele la comentarii. Am intrat in contact cu acest subiect cand am facut vizita la fabrica de iaurt si acum cand am facut vizita la fabrica de mezeluri. Fara indoiala ca exista si aditivi cu potential toxic (in diverse situatii, in special in acumulare) dar carminul pur si simplu nu se afla printre ei.
Foarte multe dintre produsele procesate contin aditivi alimentari, compusi considerati siguri pentru consumul uman adaugati pentru a obtine calitati suplimentare: culoare, gust, miros, textura, conservare. Totusi, exista pe piata produse cu un procent mare de ingrediente principale, mai hranitoare si mai sigure decat produse care contin cantitati mult mai mici din acestea. Pentru cei care consuma astfel de alimente este important sa aleaga acele produse cu ingrediente de calitate si cantitati cat mai mici de aditivi. Iar cand citim o lista de ingrediente conteaza si cantitatea lor, nu doar numarul. Sigur, pentru fiecare ingredient trebuie sa facem o evaluare a riscului, pentru ca “E” inseamna aditiv aprobat in UE, nu inseamna “toxic”, asa cum multi au ajuns sa creada. Vitamina B2 are numar “E”, la fel lecitina sau carminul.
