Arhiva etichetelor: ulei

Ulei de măsline

Cristian Margarit Publicat în de

ulei de măsline

Ulei de măsline

Ne gândim cu toții “care este cel mai bun ulei de măsline?”. Mai avem și alte întrebări despre acest tip de ulei. La invitația lui Măslinescu (maslinescu.ro), cu care am mai colaborat în trecut, am vizitat o fabrică de ulei de măsline în Spania, cu livada aferentă. Zona era foarte interesantă. Tabernas, cu un microclimat deșertic. Găsim uleiurile selecționate dintre cele mai bune atât pe site-ul lor cât și pe Freshful. Le-ați mai văzut prin articolele mele. Nu am primit niciodată nici un ban de la ei. I-am vizitat și la crama de ulei, îi cunosc din 2022.

Este lăudabil că cineva investește pentru educarea noastră, voi continua acest proces și mă voi mai duce și la degustări sau demonstrații, pentru a învăța mai multe. Dar iată câteva concluzii, dincolo de ce știam teoretic sau ce putem găsi în diverse surse de informații generaliste.

Care este cel mai bun ulei de măsline?

Răspunsul începe cu: “pentru ce?”. Adică la ce am vrea să folosim acel ulei de măsline. Apoi, depinde de bugetul nostru. Da, un ulei de măsline de calitate este scump, nu poate fi ieftin. De exemplu, un ulei de calitate bună este unul din măsline culese devreme. Asta poate duce chiar la o rată de extracție de 1 la 10. Adică 1 litru de ulei de măsline se produce din 10kg de măsline. Apoi, dacă măslinii sunt în zone secetoase, producția de măsline este mult mai mică dar cantitatea de polifenoli este mult mai mare. Instalațiile de extracție trebuie să aibă și răcire, pentru a fi cu adevărat “presat la rece”. Cam așa se producea un “Oro del desierto”, novello, 1-10, bio. Acest termen “novello” înseamnă că uleiul este proaspăt. Pentru că oricum am încerca să-l păstrăm uleiul își pierde din calități, mai rapid sau mai lent, în timp.

Apoi, există uleiuri de măsline bune sau uleiuri de măsline proaste în toate țările producătoare. Ca și la vinuri. Contează solul, clima, soiul de măsline, perioada de recoltare. Nu întotdeauna nimerim uleiuri de calitate pe marginea drumului sau “de la om din curte”, când suntem în vacanță în Grecia.

Cum știm că avem un ulei de calitate?

Chimic vorbind, se pot măsura aciditatea, peroxizii, proporția tipurilor de grăsimi și diverși alți parametri. Apoi avem și gustativ, olfactiv, vizual. Voi da răspunsul pe care mi l-a dat și mie fiul fermierului de acolo: “după ce guști un ulei de măsline de calitate, vei ști”. Într-adevăr, am gustat mai multe tipuri și nu există nici un fel de comparație cu cele “populare”, din magazine. În această fermă se fabrica doar ecologic și doar virgin, nu exista conceptul de “ulei de turte”, ele se foloseau la compost și la îngrășatul pământului.

Putem prăji în ulei extravirgin?

Da, însă temperatura trebuie mentinută cât mai jos. Nu pentru că ar ajunge la punctul de fumegare ci pentru că vrem să protejăm și alimentul. Chiar dacă un ulei rezistă la temperaturi mari asta nu înseamnă că vrem să expunem și alimentul la acele temperaturi.

Uleiurile de calitate, bogate în antioxidanți, protejează și mai bine alimentele decât uleiurile rafinate. Doar că au un preț mult mai ridicat și nu este economic să prăjim în ele. Așa cum nu este recomandată prăjirea, în general.

Deci, cum alegem unul bun?

Da, prețul este un indicator. Premiile câștigate sunt altul. Acum informația despre producători este ușor accesibilă și cred că este mai bine să folosim mai puțin, dar de calitate. Din păcate, piața este absolut plină de falsuri și de uleiuri de slabă calitate, nu este ușor să facem slalom printre ele.

Uleiul, la fel ca zahărul și făina albă?

Cristian Margarit Publicat în de

Uleiul, la fel ca zahărul și făina albă?

uleiul

Sigur, pentru cei care sar ca arși de uleiul de turte folosit la prăjit, fac din start precizarea: excepția este o cantitate mică de ulei de măsline extravirgin sau unt alt ulei de calitate, folosit la salate sau mâncare. În rest putem privi uleiurile fix cum privim diversele tipuri de zahăr sau de făină. Adică, în practică, doar calorii goale. Doar că aici sunt acizi grași, nu glucoză. Teoretic mai “scapă” și alți nutrienți dar, raportat la calorii, este insignifiant.

În foarte multe produse procesate (sosuri, maioneze, mâncare gata preparată), fast-food și chiar mâncare de restaurant se “strecoară” cantități mari de uleiuri de proastă calitate. Dacă americanii au fost mințiți că uleiul de rapiță/porumb/soia/floarea soarelui este sănătos, nu suntem obligați să credem și noi.

Cum rămâne cu “presate la rece” și “nerafinate”?

Chiar și în uleiurile “presate la rece” sau “nerafinate”, cantiățile de vitamine, minerale, fitonutrienți sunt infime. Plus că nu mai sunt bune la prăjit. Am explicat asta în diverse articole, printre care cel despre “Cei 5 NU” și cel despre densitatea nutritivă a alimentelor. Cu mulți ani înainte ca influencerul tău preferat să ia aceste informații de pe chat gpt și să ți le citească pe tik-tok.

Da, le putem folosi la salate sau în mâncare, însă în cantități mici și preferabil să nu fie expuse la temperaturi mari (de peste 120-140 de grade).

Rezistența la prăjire

S-a tot bătut apa în piuă cu “punctul de fumegare” al uleiurilor, fără să se facă următorul pas în raționament: alimentul prăjit rezistă la acele temperaturi? Evident că nu. Chiar dacă obținem gust, rezultă și nenumărate substanțe dăunătoare, de la acrilamidă la acroleină și de la produși de glicare avansată la dioxine. Plus efectul pro-inflamator și efectele nocive constatate în diverse studii științifice atunci când soriceii bolnavi (sau chiar sănătoși) primesc aceste uleiuri drept hrană.

Vrei grăsimi sănătoase?

Da, vrem grăsimi sănătoase în dieta noastră. Dar este bine să le luăm direct din sursă. Cum se vede și în imagine: susan, semințe de cânepă, de dovleac, de floarea soarelui. Și toate celelalte. De preferat neprăjite. Vin cu fibre, proteine, vitamine, minerale, fitonutrienți. Și atunci merită caloriile. De ce vorbim despre calorii? Pentru că restricția calorică în condiții de nutriție optimă este printre puținele metode dovedite pentru prelungirea vieții și prevenirea bolilor “omului modern”. Iar in “blue zones” nu e doar uleiul de măsline, ci vorbim despre un întreg stil de viață, din care noi putem imita doar anumite componente. Printre altele, acel stil de viață include și somnul de la prânz. Mult succes cu asta în condiții de oraș mare și job stresant.

Cine a mai umblat pe lângă Marea Mediterană a constatat că uleiul de măsline de pe acolo e diferit de ce ajunge pe rafturile magazinelor. Nu mai discutăm că o imensă parte sunt falsificate.

Salată cu semințe

E simplu să le includem ca gustări, dar ceva mai complicat să controlăm cantitățile. Așa că le includem în rețete cu volum mare, care ne satură mai bine și reprezintă o nutriție mai complexă.
Eu le asociez cu oțetul ca sursă de acid, dar puteți folosi ce vreți sau deloc. Da, ideal este să fie rehidratate, pentru reducerea cantităților de antinutrienți dar și uscate sunt mai bine decât uleiurile.

 

Noul airfryer de la Heinner

Cristian Margarit Publicat în de

airfryer

Noul airfryer de la Heinner

Poate nu e chiar atât de nou pe piață dar noi acum am început să-l folosim. Aveți aici pe blog nenumărate rețete cu diferite tipuri de friteuză fără ulei. Am făcut în el carne, legume, cartofi “prăjiți”, chiftele, șnițele și câte și mai câte. Este ca un mic cuptor care are și curent de aer cald, deja foarte popular, ușor de folosit și rapid. Eram mulțumiți și de cel vechi (tot de la Heinner, Snow Drop), dar dacă l-am primit pe acesta: Friteuza cu aer cald Heinner Spacefry HAF-B8BK2000.

Iată câteva impresii, după câteva săptămâni de utilizare. Pe eMAG există mai multe variante de AirFryer, începând de la un preț foarte accesibil (în jur de 200 de lei la reducere) și până la modele mai mari și sofisticate, inclusiv cuvă dublă.

airfryer

Primele impresii

Sistemul este cu “touchscreen”, similar cu ce aveam înainte, în mare măsură este un aparat similar. Dar deși este mai compact la exterior (forma “pătrată”), volumul cuvei este semnificativ mai mare (7,6l litri). Deci se poate găti mai mult dacă avem de făcut mâncare pentru mai multe persoane. E și negru în loc de alb, per total se încadrează mai bine în bucătărie, arată mai bine lângă celelalte electrocasnice.

Cuva

Cuva este din metal cu strat antiaderent. Sita clasică acum este mobilă (doar pe fundul cuvei, nu se mai separă în mai multe componente, se spală mai ușor). Alimentele au un contact foarte redus cu aceste zone iar temperaturile folosite sunt cu mult sub cele la care stratul antiaderent se descompune. Evident, trebuie și spălate cu grijă, nu cu peria de sârmă, pentru că le deteriorăm.

Fereastra

Pentru mine a fost o surpriză plăcută: nu mai trebuie să scot toată cuva pentru a vedea stadiul de gătire al alimentelor. Ne putem uita la ele în timp ce se gătesc și decidem dacă este cazul să le mai lăsăm sau sunt gata. Ia uite ce bine arătau acești cârnați.

Consumul de energie

Consumul nominal este de fapt puterea maximă (la temperatură maximă), noi niciodată nu îl folosim așa ci reglăm temperatura și timpul în funcție de ce avem nevoie. Pentru cei care se întreabă de ce nu am folosi cuptorul “pe stil vechi”:  este mai eficient decât un cuptor obișnuit, mai rapid, mai comod.

Cartofi prăjiți la airfryer

Pare să existe o obsesie națională cu acești cartofi prăjiți, de parcă nu ar mai exista alte alimente pe lume. Cea mai frecventă întrebare legată de airfyer este chiar aceasta: cum faci cartofi prăjiți fără ulei? Metoda mea este următoarea: îi curăț, îi spăl, îi tai, îi spăl din nou, îi amestec într-un vas cu ulei se măsline, condimente (turmeric, ierburi de provence, boia dulce/iute sau diverse alte combinații, sare). Apoi îi pun în cuvă și îi las la “prăjit”. De fapt este un fel de coacere care imită foarte bine prăjirea. Excesul de ulei se scurge și gustul este excelent. Prefer să țin temperatura mai jos (140-160 de grade), pentru a-i face aurii, fără arsură. Pentru că țin temperatura relativ scăzută îmi permit să folosesc un ulei de măsline extravirgin, bogat în antioxidanți.

În ultima vreme am căpătat și o pasiune pentru usturoiul copt, așa că voi adăuga câțiva căței alături de cartofi.

Ulei, unt sau untură?

Cristian Margarit Publicat în de

ulei de cocos

Ulei, unt sau untură?

Sunt mari dezbateri despre grăsimile cele mai potrivite pentru gătit: uleiurile vegetale, untul (eventual clarifiat), untura (grăsimea animală). Le regăsim pe fiecare în diverse rețete tradiționale, care implică mai mult sau mai puțin prepararea termică.

Grăsimile sunt o componentă esențială a dietei umane, implicate nu doar în asigurarea energiei ci și în dezvoltarea sistemului nervos, sinteza anumitor hormoni, a unor componente celulare, chiar asigurarea sațieății și stării de bine.

De ce există aceste grăsimi rafinate printre alimentele noastre?

Să fie clar: uleiurile, untul și untura sunt grăsimi rafinate. Fără alte mari beneficii în afară de aportul de grăsimi, raportat la caloriile cu care vin. Sunt o sursă extrem de concentrată de calorii (aproape de maxim în cazul uleiurilor). Nu reprezintă un aliment natural și nici “recomandat”.

În mod tradițional, oamenii încercau să concentreze principiile nutritive (pentru stocare și transport mai facile). Erau etape istorice când supraviețuirea era pe primul loc iar efortul fizic greu, ceva foarte comun. Aveau nevoie de acele calorii. Noi nu prea mai avem.

Apoi, în sinteza acestor grăsimi (în special pentru unt și untură) contează foarte mult nutrețurile animalelor. Este o mare diferență între untul de la ierbivore crescute pe pășune și cel de la ierbivore sedentare, hrănite cu porumb și soia. La fel și pentru grăsimea de la porc, vită sau oaie.

Gust sau sănătate

Este clar că aceste grăsimi folosite în gastronomie dau gust și savoare cu totul deosebite rețetelor. Acest lucru este evident: permit temperaturi mai mari de gătit, reacția Maillard, preiau gusturi și arome, le pun în valoare. Întrebarea este despre riscul pentru sănătate pe care îl aduce această plăcere a gustului. Cartofii prăjiți în untură bineînțeles că sunt cei mai gustoși. Nu despre asta vorbim.

Cam toate grăsimile folosite în exces și expuse la temperaturi mari vor da inflamație, rezistență la insulină, risc crescut de boli cardiovasculare și cancer. Asocierea cu carbohidrați (zahăr, făină, cartofi, orez etc.) duce la un consum crescut de calorii, per total. Și oferă materialul pentru ca diverse mecanisme dăunătoare să intre în acțiune. Deci mare grijă la cantități, ca orice alt nutrient, ele nu sunt rele în sine.

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29511019/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26040366/

Uleiul de măsline

Pare să aibă cel mai bun profil al acizilor grași, plus polifenolii (antioxidanții). Din păcate uleiul de măsline de calitate (extravirgin, fabricat și păstrat în condiții optime) este scump și greu de găsit. Cele mai multe tipuri de uleiuri de măsline sunt ori de slabă calitate ori contrafăcute. Cel extravirgin este mai protejat până la temperaturi de 140 de grade, însă apoi se degradează puternic, devenind chiar periculos. Faptul că are mai multe componente organice îl face mai instabil atunci când este încălzit. Deci este de preferat crud, la salate și alte tipuri de rețete “reci”. Cel de turte, rafinat, rezistă mai bine la temperaturi înalte, dar nu are alte beneficii.

Ce folosesc eu?

Diverse variante de ulei de măsline extravirgin (bogat în polifenoli) și foarte rar ulei de turte (nu prea prăjim în baie de ulei).

La uleiuri ar mai fi de notat uleiul de nucă de cocos (bogat în trigliceride cu lanț mediu), dar este mai rar folosit în bucătăria românească. Restul uleiurilor pot fi folosite la gătit doar ocazional (susan, de exemplu). Nu sunt deloc adeptul uleiurilor vegetale rafinate sau chiar nerafinate.

Grăsimile vegetale este cel mai bine să fie luate direct din sursă: nuci, semințe, avocado etc.

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31374907/

Untul

Este fracția grasă din lapte, grăsimea din lapte. Pe lângă această componentă grasă, reține și mici cantități de proteine și lactoză. Lucru foarte important atunci când este încălzit, pentru că îi poate crește semnificativ nivelul de produși de glicare avansată, care sunt prezenți chiar și în ghee (untul purificat). Diferențele în profilul de grăsimi de la o specie de animal la alta și de la un tip de furajare la altul sunt semnificative. Poate conține CLA (acid linoleic conjugat), o componentă extrem de interesantă. Are și colesterol, dar impactul lui în ansamblul dietei nu este prea mare.

Ce folosesc eu?

În general unt de la vaci hrănite cu iarbă (grass fed), dar nu îl ard, nu îl caramelizez, este adăugat doar pentru gust, de exemplu cu apă și puțin ulei de măsline, cu legumele, la tigaie. Am încercat și untul de capră (teoretic mai bun) dar e mai greu cu “aroma” specifică.

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4927102/

La fel și aici, grăsimile din lapte este cel mai bine să vină direct din produse lactate, eventual neomogenizate și nepasteurizate. Și lactatele degresate pot avea utilitatea lor într-o dietă, dar este alt subiect.

Untura

Aici principala variantă cunoscută de noi este untura de porc. Dar există și seul de vită sau oaie. Untura de porc provine din slănină, grăsime, părți grase ale animalului și este “topită” (eventual și filtrată). Trebuie să fie cât mai deschisă la culoare, semn că nu a fost arsă. Are însă un avantaj foarte mare: sațietate. Satură cel mai bine, ajută foarte mult la controlul apetitului.
Poate fi folosită și la frăgezirea cărnii, apoi lăsată în tavă, nu mâncată cu pâine (alte calorii goale). Ca și untul, poate concentra diverși poluanți, xenoestrogeni și pesticide liposolubile.

Ce folosesc eu?

Am untură de Mangalița, de la porci crescuți în libertate. Folosesc doar ocazional, la frăgezirea unei cărni de vită sau în rețete de sezon, tradiționale, care nu își propun să fie sănătoase, chiar dacă “bunicii mâncau și au trăit 90 de ani”.

Punctul de fumegare

Anumite uleiuri sau variante de unt sunt rezistente și la temperaturi înalte, fiind promovate ca preferabile în fața altora. Întrebarea este însă alta: alimentele rezistă și mai rămân sănătoase dacă le prăjim la temperaturi înalte? Evident că nu. Degeaba rezistă uleiul dacă alimentul își pierde calitățile și chiar formează compuși toxici și cangerigeni.

 

 

Friteuză fără ulei de la Heinner

Cristian Margarit Publicat în de

friteuză fără ulei

Friteuză fără ulei

Update după două luni de folosire intensivă pentru această friteuză fară ulei de la Heinner HAF-1250BK (practic zilnic). Am gătit practic orice, de la friptură de vită la castane și de la legume la pere “caramelizate”. O folosim inclusiv în loc de prăjitor de pâine. Pe lângă multicooker (care se pretează mai bine la preparate cu lichid), a devenit parte din bucătăria noastră, înlocuind aragaz, cuptor etc.

Alimentele prăjite au o savoare deosebită: se produc substanțe aromatice și crusta crocantă le face să fie preferate de către mulți dintre noi. Unii însă le evităm pentru că știm despre ele că sunt nesănătoase. Aici e o discuție lungă, dar temperaturile mari și “încărcarea” cu ulei (deci și calorii) sunt cele două componente esențiale.

Friteuză fără ulei

Dezavantajele prăjirii sunt, în mare parte, anulate, de folosirea aparatelor moderne pentru gătit, cum este și o friteuză fără ulei. Poți regla bine temperatura și timpul, iar cantitatea de ulei poate fi neglijabilă. Vor fi, de fapt, “coapte”, dar vor fi și crocante, fiind “uscate” de curentul de aer. Chiar și pentru cârnații din imaginea de mai jos, excesul de grăsime din ei se va scurge în cuvă.

Deci un astfel de aparat este util și într-o dietă de slăbire, nu doar pentru mâncatul sănătos, în general.

Această friteuză fără ulei pe care am primit-o spre testare de la Heinner Romania are un preț foarte bun și am observat că este foarte comodă (ocupă puțin spațiu), ușor de spălat și nu prea mai scoate fum/miros în casă. Click pe imagine pentru detalii și comandă.

Olivado, ulei de avocado

Cristian Margarit Publicat în de  

Am primit spre testare (da, se intampla din ce in ce mai des in ultima vreme sa primesc produse alimentare de la diferite firme) si un ulei de avocado.

olivado

Stim ca fructul de avocado are calitati deosebite, uleiul pastreaza multe dintre ele. Uleiul de avocado are si un punct de fumegare foarte inalt, deci este pretabil si pentru retete care includ preparare termica (nu as merge atat de departe incat sa-l “recomand” pentru prajit (pentru ca nu recomand prajirea), dar macar la un cuptor sau la “capac” am putea sa-l folosim).
Desi preferam grasimile direct din sursa, la salate sau in sosuri si alte retete putem folosi si un ulei de calitate, cum este uleiul de avocado. Are o proportie mare de grasimi mononesaturate, care sunt aduse in prim plan de noile cercetari ca impacand cel mai bine capra si varza (nu sunt nici foarte sensibile, ca grasimile polinesaturate, nici “rigide”, ca cele saturate).
Pentru aroma si mentinerea calitatilor exista si variante infuzate cu plante aromatice. De exemplu aceasta varianta cu rozmarin merge foarte bine peste cartofii scosi din cuptor.

Pe langa valoarea nutritionala (are si vitamine/fitonutrienti) este folosit si ca produs cosmetic, atat ca ingredient in creme cat si ca atare.

Alimente de baza

Cristian Margarit Publicat în de  

Despre “alimente de baza” de la 20.00 la Activ FM (www.activefem.ro sau 92.7 in Bucuresti).
Pe langa voucherul de 150 de lei oferit de www.suplimente.ro, cele mai interesante 5 intrebari vor primi si cate o invitatie pentru doua persoane la Wellness Show 2012, unde eu voi sustine 4 seminarii de nutritie si viata sanatoasa.

Ieri am abordat acelasi subiect, de la 17.00 la Traieste Sanatos cu Simona Balanescu, pe Antena 2, despre “Alimentele de baza”.
Emisiunea poate fi urmarita pe http://antena2.ro/emisiuni/traieste-sanatos

Temele abordate vor fi:

Ce inseamna alimente de baza?

Alimentele de baza sunt acele alimente care aduc cea mai mare parte a nutrientilor si caloriilor intr-o dieta. Agricultura si industria alimentara au restrans alegerile pe care le putem face la doar cateva materii prime procesate in diverse feluri, alimentele naturale fiind disponibile intr-o cantitate din ce in ce mai mica si o diversitate din ce in ce mai restransa. “Grosul caloriilor” vine deci din zahar, amidon (faina) si uleiuri.

Care sunt alimentele de baza in tara noastra?

In tara noastra alimentele de baza sunt faina alba, uleiul rafinat, zaharul. Deci alimente ultra-procesate, ieftine, dar dovedit daunatoare pentru sanatate. Ajutoarele pentru saraci, avantajele fiscale (reduceri de taxe), ingredientele din fast food sunt constituite in mare parte din aceste trei ingrediente. Pana si reteta de covrigi este “apa, faina alba, ulei, zahar, sare”.

Care au fost alimentele de baza de-a lungul istoriei umane?

In istoria de milioane de ani, omul si stramosii sai genetici au avut diete diverse, noi mostenind capacitatea de a asimila si a folosi nutrienti atat din plante cat si din animale (inclusiv insecte, moluste). Omul a avut o dieta locala si sezoniera, cu foarte mici exceptii (conservarea naturala a unor alimente prin uscare, fermentare, congelare).

Care sunt alimentele de baza in alte zone ale lumii?

Sursele de nutrienti in alte zone ale lumii depind si de nivelul de dezvoltare al acelor societati, in societatile avansate intalnim o diversitate mare si alimente de calitate intr-o proportie mai mare, in timp ce in tarile sarace sau in cazul paturilor sarace alimentele de baza vor fi tot o sursa de carbohidrati rafinati (cereale, tuberculi, zahar) si grasimi procesate. In trecut, alimentele de baza erau dictate de contidiile climatice si geologice: zone unde se consuma predominant anumite grupe alimentare (carne si lactate- pastori), peste (pescari), leguminoase (soia, fasole, naut), cereale (porumb, grau, orez), tuberculi, fructe etc.

Care sunt caracteristicile unei alimentatii sanatoase?

Alimentatia sanatoasa este densa micronutritiv, cu alimente crescute natural (cu mai putine toxine), minim procesate, bogata in proteine de calitate, grasimi sanatoase (omega 3). Aceste alimente sunt relativ scumpe atunci cand au o calitate buna, necesitand pastrare in conditii speciale (temperatura, umiditate) si timpi mai mari pentru preparare.

Care ar trebui sau ar putea fi alimentele de baza in Romania?

Tara noastra ofera o diversitate relativ mare de plante si animale care pot fi folosite ca hrana, inclusiv ierbivore hranite cu iarba (deci carne si lactate de calitate), fructe de padure, nuci si seminte, legume diverse. Mitul dietei scumpe este infirmat de cei care aplica regulile economice valabile pentru orice tip de achizitie. Taxa pe fast food ar trebui, evident, regandita.

Care sunt avantajele acestor alimente fata de cele considerate acum de baza?

Avantajele se reflecta in folosirea optima a resurselor naturale, prevenirea bolilor omului modern, diversitate si satisfactie culinara mai mare.

In ce masura trebuie sa mancam doar alimente locale? E adevarat ca cele importate nu sunt la fel de utile?

Baza dietei ar trebui sa o reprezinte alimentele locale si consumate in sezon, pentru un maxim de nutrienti cu minim de costuri (transport, depozitare, procesari etc.). In Romania exista un deficit de iod in sol, iata de ce alimentele strict locale nu sunt intotdeauna si cele mai bune, existand necesitatea completarii lor cu importuri.

Care dintre alimentele de import sunt considerate utile?

Pestele oceanic si fructele de mare, citricele, nuca de cocos, diverse condimente pot completa dieta “locala” cu nutrienti esentiali si foarte utili pentru o dezvoltare optima, fizica si intelectuala.

Alimentatia traditionala, mit sau realitate? Ce inseamna traditie pentru noi?

Alimentatia traditionala este o himera. Diferentele intre zone si de la o perioada la alta sunt semnificative. Traditiile stravechi privind cultivarea, prepararea si conservarea alimentelor pot fi utile si in zilele noastre, insa prajirea, frigerea (gratarul), consumul cerealelor moderne sunt excluse intr-o dieta moderna inteligenta.

Furia steroizilor

Cristian Margarit Publicat în de 1

De fiecare data cand intr-un act de violenta este implicat un sportiv “fierar” (om care trage de fiare) se scoate de sub pres “furia steroizilor” (roid rage). Este o portita de scapare lejera pentru lipsa de educatie, cultura, lipsa de programe de prevenire a infractionalitatii si violentei in societatea in care traim.

Bineinteles ca dintre toate infractiunile care implica violenta foarte putine sunt comise de “steroidizati”, ba chiar as spune ca acest caz este o exceptie. In incercrea unora de a-si salva pielea, la sfatul avocatilor, invoca uzul (sau abuzul) de steroizi drept cauza unui comportament infractional. Totusi, exista si un sambure de adevar in aceasta legenda:

1. Efectul de crestere a agresivitatii dat de anumiti steroizi, folositi in doze mari este real. Acum, fiecare poate avea un autocontrol mai bun sau mai putin bun si poate dirija aceasta agresivitate catre antrenamente (nu catre alti oameni). Citeste si despre alte efecte secundare ale steroizilor.

2. Problemele de ordin psihologic, preexistente, cu care se confrunta acesti oameni, care pot fi agravate de abuzul de steroizi anabolici-androgeni. Deci trebuie sa existe si o predispozitie, un defect in functionarea personalitatii pentru ca steroizii sa declanseze crize de violenta incontrolabile.

Deci “vina” pentru crime nu o poarta niste substante, ci oamenii care le folosesc, impreuna cu cei care ii lasa liberi pe strazi, mai ales cand exista antecedente si indicatii clare ca va repeta actele de violenta. Prevenirea abuzului de steroizi nu se face prin articole imbecile si prea putin documentate ci prin educatie facuta cu atentie celor care se indreapta catre sport, in special in sali, la fel si prevenirea violentei.

Apoi, acele galme nenaturale din bratele personajului care a facut necesare aceste precizari NU sunt nici muschi, nici “silicon” ci un ulei mineral injectat in muschi, ulei care nu este absorbit de corp ci ramane acolo, dand acea forma oribila, arucand o pata asupra celor care merg la sala pentru a arata bine.

Salata cu seminte de dovleac, rodie, avocado, ceapa verde, marar

Cristian Margarit Publicat în de 3

In special pentru barbati aceasta salata este energizanta, protectoare, plina de nutrienti valorosi. Am mancat-o de dimineata, in loc de obisnuitele oua ochiuri.

Seminte de dovleac

Semintele de dovleac de la tara sau bio sunt primele, alaturi de sucul de la o jumatate de lamaie, pentru a se inmuia pe masura ce adaugam celelalte ingrediente. Pot fi inmuiate si in prealabil. Le includem pentru mangan (ajuta la refacerea articulatiilor), magneziu, zinc, proteine, fibre, grasimi sanatoase. Au efect protector asupra prostatei, antiinflamator natural, ajuta la prevenirea bolilor cardiovasculare. Scad colesterolul, previn cancerul si ajuta la ameliorarea starilor depresive, prin continutul de triptofan. Se pastreaza bine in coaja, de la dovlecii mancati toamna, copti, sau sub forma de supa.

Rodie

Rodia este inclusa pentru efectul antioxidant general, protector asupra prostatei si pentru gustul dulce. Acest fruct minunat are si efecte de subtiere a sangelui, imbunatatire a balantei colesterolului. Observ ca s-a pastrat bine in frigider o perioada lunga de timp, avand invelisul dur, interiorul ramanand zemos. Am descoperit semintele de rodie la un restaurant “indian”, intr-o salata cu avocado, insa la restaurante cantitatile sunt infime. Am folosit o jumatate de rodie, la o salata din care eu am mancat 2/3 si prietena mea 1/3.

Marar

Mararul este si el un bun antioxidant care imi aduce aminte de copilarie prin gustul sau. Desi aici avem doar ingrediente crude (wow, se pare ca mancam raw vegan), mararul (ca si patrunjelul) este foarte util pentru neutralizarea benzopirenilor din “gratare si fripturi”. Il tinem minte pentru a-l pune in cantitati generoase in salate si pe viitor.

Ceapa verde

Ceapa verde este la indemana primavara, bogata in antioxidanti si fitonutrienti care previn cancerul. Ceapa scade tensiunea si da un gust foarte bun alimentelor. Este disponibila tot timpul anului, crescand si la noi in tara, in mod traditional. Ca alternativa am putea folosi fenicul. Ajuta inima, vasele de sange, vindecarea ranilor si refacerea dupa antrenament, scade riscul de cancer de prostata.

Avocado

Avocado aduce si el grasimi sanatoase, magneziu, potasiu, proteine, fibre. Protejeaza si el impotriva cancerului de prostata, contine luteina (utila pentru ochi, mai ales ca stam foarte mult timp la calculator). Este de import, un compromis necesar. Este unul dintre alimentele mele favorite, mananc cel putin 2-3 pe saptamana, sub diverse forme. Bineinteles, as fi preferat sa locuiesc intr-o zona unde sa il plantez in curte.

Ulei de seminte de in

Ulei de seminte de in bogat in lignani am adaugat pentru aportul de omega 3 de origine vegetala, afectul antiestrogenic si cresterea aportului de calorii. Poate fi scos din reteta sau poate fi folosit intr-o cantitate suficient de mica incat sa nu aiba un impact caloric semnificativ.

Suc de lamaie

Lamaia este prezenta pentru vitamina C si efectul antioxidant. Este pusa inca de la inceput, urmand apoi a adauga sucul proaspat stors dupa fiecare ingredient.

Alte ingrediente

Poate as mai fi adaugat si cateva nuci (daca nu aveam seminte de dovleac), sos de soia bio, continut redus de sare (pentru gust si aportul de sare la cei care transpira mult).

E foarte important sa mestecam incet fiecare inghititura, pentru a elibera cat mai mult din nutrientii continuti, a ajuta digestia si a controla apetitul. Dupa cum vedem, la “micul dejun” (prima masa a zilei) putem manca si altceva decat cereale cu lapte, ba chiar mult mai multi nutrienti, chiar si mai multe proteine.

Mi se pare mult mai bine sa-ti incepi ziua cu asa ceva decat cu alimente moarte (ex. cereale procesate cu lapte pasteurizat), cafea si tutun. Si da, imi iau si suplimentele dupa ce mananc aceasta salata.